În urmă cu 74 de ani a fost adoptată legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi. Vezi conținutul legii AICI.
Procesul de naționalizare a continuat și după 11 iunie 1948 prin colectivizarea în sectorul agrar. Deși în lege se stipula că proprietarii urmau să primească despăgubiri, acest lucru nu s-a întâmplat, decât în cazuri particulare, puține la număr.
Cap de listă în Legea Naționalizării se aflau Uzina Malaxa, Uzinele Titan-Nădrag-Călan, Societatea exploatarea de cărbune de la Petroșani, Societatea Națională de Gaz Metan București sau Fabrica de Sticlă de la Câmpia Turzii. În principalul ziar al PCR, Scânteia, după maniera în care a fost redactate articolele, se lăsa de înțeles că decizia Marii Adunări Naționale a fost primită cu entuziasm de populație.
În ediția din 13 iunie 1948 a ziarului România Liberă se scria: „Muncitorii mai în vârstă care au cunoscut din plin toată cruzimea și mizeria cruzimii patronale au ascultat cu emoție comunicatul Consiliului de Miniștri”.
Citește și Cetățenii Republicii Moldova vor putea avea acces online la dosarele Partidului Comunist al Moldovei
Între 1948 și 1950 au fost naționalizate, cinematografele, farmaciile și casele de sănătate.
Bazele marii naționalizări s-au pus din 1947, când a fost creată comisia ministerială pentru refacerea economică, care avea drept obiectiv controlul asupra materiilor prime, producţiei şi desfacerii produselor. Din octombrie 1947 s-a trecut la inventarierea întreprinderilor particulare, industriale, comerciale şi de transport. S-a constituit o Comisie Superioară de Naţionalizare concomitent cu comisii judeţene şi colective pentru fiecare întreprindere.
