În urmă cu 32 de ani, în 20 mai 1990, au avut loc primele alegeri prezidențiale și parlamentare după căderea comunismului. Au fost considerate alegeri democratice, deși ele s-au desfășurat în condițiile în care Frontul Salvării Naționale (FSN), cel care a preluat puterea imediat după Revoluția din decembrie 1989, participa la scrutin, cu toate că Ion Iliescu, liderul FSN, promisese să nu o facă. Alegerile au avut loc și în contextul marii manifestații-maraton din Piața Universității, unde se cerea, pe lângă punerea în practică a Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, și ca FSN să nu se transforme în partid politic și să nu candideze.
Alegerile din 20 mai 1990 sunt câștigate de FSN cu 67,02%, iar Ion Iliescu este ales președinte cu 85% din voturi. Scrutinul din Duminica Orbului, cum a rămas cunoscut în istorie, a adus la putere eșalonul doi al nomenclaturii comuniste.
Cu o lună înainte, Partidului Național Tărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) a orgnizat un miting electoral, principala revendicare a celor care au ocupat Piața Universității fiind aplicarea Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara din 11 martie 1990, care cerea introducerea lustrației pentru nomenclatura comunistă și membrii Securității pe o perioadă de 10 ani.
Citește și 32 de ani de la primul „pod de flori”, 6 mai 1990
În zilele următoare, în Piață se adună sute de mii de oameni, se deschide balconul Universității București, de unde vorbesc liderii studenților (Marian Munteanu), intelectuali, revoluționari. Se strigă sloganuri anticomuniste, rămase celebre prin umorul de bună calitate, se cântă ( ”Imul golanilor” este fredonat și acum la protestele anti-PSD), dar mai ales se cer alegeri libere, democrație. ”Fenomenul Piața Universității”, cum a fost denumit la vremea respectivă, a fost cel mai lung protest anticomunist din Europa, cu un discurs radical și moral.
Întreaga perioadă de pînă la alegeri a fost marcată de conflicte. În 29 ianuarie, ca răspuns la un miting organizat cu o zi înainte de opoziție în Piața Victoriei, noua putere a mobilizat minerii din Valea Jiului și muncitori de la Întreprinderea de Mașini Grele București (IMGB) și de pe alte platforme industriale care au ”restabilit ordinea” la sediile PNȚCD și PNL. Corneliu Coposu, care fusese închis 20 de ani în temnițele comuniste, a fost ”salvat” de premierul de atunci, Petre Roman, care a trimis un TAB al armatei să-l scoată din sediul partidului pentru a nu fi bătut de muncitorii care strigau ”Coposu, roade osu”, IMGB face ordine!” și „Noi muncim, nu gândim!”
Dezbaterea prezidențială
Dezbaterea dintre cei trei candidați la prezidențiale (Ion Iliescu, Ion Rațiu și Radu Câmpeanu) a rămas celebră prin lecția de democrație oferită de Ion Rațiu care, cu zâmbetul pe buze, a dat o definiție a democrației care i-ar fi fost utilă nu doar lui Iliescu, ci și tuturor președinților care i-au urmat: „Chintesența democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”
