32 de ani de la primul „pod de flori”, 6 mai 1990

Se împlinesc 32 de ani de la primul „Pod de flori” peste Prut, acțiune simbolică organizată pe 6 mai 1990 când pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte. Acțiunea a fost reluată în 1991 și 2015, dar niciodată nu a depășit o semnificație pur simbolică.

Se estimează că la primul „Pod de flori” au participat peste un milion 200 de mii de oameni.

Potrivit ministrului Culturii şi Cultelor de atunci, Ion Ungureanu, „zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii de la Vest de Prut au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”. La rândul său, Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, mărturisea că tot ce l-a interesat în acele momente era „privirea nedumerită a grănicerilor sovietici aflaţi în confuzie şi derută totală. Aşa ceva nu mai văzuseră niciodată!”

De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani -Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești.

În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, de unde și denumirea.

Citește și Scriitorii basarabeni către Putin, de Paște: „Lucifer al lumii întregi”; „Să putrezească în închisoare”

Acţiunea a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi împreună cu Frontul Popular Moldova. 

În componenţa delegaţiei oficiale a Republicii Moldova au participat la eveniment viceprim-ministrul de atunci Mihai Platon, preşedintele FPM, Ion Hadîrcă, Ministrul Culturii şi Cultelor, Ion Ungureanu şi Vladimir Voronin, pe atunci ministru de Interne, ulterior preşedinte al Republicii Moldova timp de opt ani (din 4 aprilie 2001 până în 11 septembrie 2009).

Într-un manifest semnat de mai mulţi lideri de asociaţii politice şi civice din Republica Moldova se arăta, conform basarabeni.ro:

„Prutul a fost şi va rămâne o apă care uneşte două maluri ale Moldovei. De când acest râu a despărţit frate de frate, sufletul înjumătăţit al românului a tot umblat peste apa lui, ca Isus peste apele mării. Conştiinţa, credinţa, spiritul n-au avut hotare. Cei care au încercat să le hotărnicească s-au făcut de ruşine în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi. Noi, românii, suntem la noi acasă ‘de la Nistru pân’ la Tisa’, din vârful Carpaţilor până la mare. Şi această casă o vrem de acum înainte cu toate uşile deschise, pentru a ne putea vedea la faţă cu fraţii de acelaşi sânge şi pentru a ne întregi sufletele.”

Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul, pe o barcă de cauciuc.

„Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”, descria poetul într-un interviu realizat în luna mai 2008.