Raportul întocmit de ministrul Apărării din 1986, Vasile Milea, la patru zile după explozia de la Cernobîl, și stenograma din 1 mai 1986 a Comitetului Politic Executiv al partidului condus de Nicolae Ceaușescu se numără printre documentele făcute publice de Arhivele Naționale la 36 de ani după dezastrul nuclear.
Pe 26 aprilie 1986, reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat, iar un nor radioactiv s-a răspândit în părţi importante ale fostei Uniuni Sovietice (URSS), aflate în prezent pe teritoriile Belarusului, Ucrainei şi Rusiei. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi importante de substanţe radioactive.
Pe 30 aprilie 1986, la patru zile după explozia de la Cernobîl, Vasile Milea, ministrul de atunci al Apărării din România comunistă, a întocmit un raport către fostul președinte Nicolae Ceaușescu, în care l-a informat asupra situației și a măsurilor luate, arată documentele scoase la lumină de Arhivele Naționale după 36 de ani.
Milea i-a transmis lui Ceaușescu că norul radioactiv se îndreaptă spre nordul Europei și că toate datele au fost obținute prin sistemul de ascultare radio al armatei.
Citește și Peste 52.500 de dosare au fost trimise la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securității
„Urmare a accidentului nuclear, în atmosferă au fost degajate mari cantități de izotopi de Cesiu 137 și Iod 131, care au format norul radioactiv, afectând până la 30 aprilie teritorii ale Finlandei, Suediei, Norvegiei și nordul Poloniei”, se arată în documentele de arhivă din regimul comunist.
Ministrul mai preciza că a decis ca, din 6 în 6 ore, să se facă verificări privind contaminarea radioactivă și că cinci elicoptere sunt disponibile să se ridice și să măsoare nivelul de radiații de pe teritoriul României.
Un document datat 30 aprilie 1986, la patru zile după explozia de la Cernobîl, arată zonele de contaminare radioactivă și potențialul de răspândire
Dacă inițial elementele radioactive din atmosferă au fost purtate de vânt mai mult în Ucraina, Belarus și Rusia, și mai puțin în Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Cehoslovacia și Germania, ulterior, începând cu data de 30 aprilie 1986, acestea au ajuns în România, Bulgaria, Grecia și Turcia. După accident s-a urmărit maniera în care au circulat curenții de aer și s-au făcut măsurători ale gradului de contaminare radioactivă în aer și la sol. În data de 1 mai 1986 autoritățile române cunoșteau faptul că fusese depășit nivelul de alarmare în Iași în privința contaminării la sol și în Galați în privința contaminării în aer.
Solicitarea adresată reprezentanților autorităților sovietice de a fi informați cu privire la situația de la Cernobîl nu primise încă răspuns. S-a ales un colectiv care să răspundă de coordonarea eforturilor și s-a hotărât să se dea un comunicat către populație. S-a decis ca persoanele ce intră în România prin vama Ungheni să fie controlate, apa să fie folosită numai din surse subterane aflate la mare adâncime, iar cea de la suprafață să fie folosită numai în industrie, și s-a dispus să se întocmească o documentație pentru a ști cum pot fi limitate efectele substanțelor radioactive (ANR, SANIC, fond CC al PCR-Cancelarie, dosarul 40/1986 filele 2-7v).