În vara anului 1886, o parte dintre locuințele locuitorilor comunei Sâncrai (astăzi sat din unitatea administrativă a orașului Călan) erau devastate de incendiu, presa, îndeosebi „Telegraful” din Sibiu, a publicat pe acest subiect, de unde aflăm că cei afectați au rugat pe învățător să le ierte salariul, respectiv repartiția. Salariul învățătorilor efectuându-se la data aceea prin contribuția părinților.
Respectivul învățător a cerut să fie plătit peste un an sau doi, după ce se vor mai repara de pierderile suferite, dar la micșorarea salariului nu a vrut însă să renunțe, deoarece, argumenta învățătorul, și el a fost păgubit prin incendiu.
Citește și Activitatea femeilor din UAT Călan afiliate în Reuniunea Femeilor Române Hunedorene
„Poporul nemulțumit cu această procedură a învățătorului au așternut o petițiune la inspectorul regional de școală din Deva, prin care au cerut să prefacă școala noastră confesională în scoală comunală, cugetând, că prin aceasta vor scăpa de învățător și de susținerea școlii. Inspectorul regesc de școală numai decât a ordinat, ca se se închidă școala, și în această stare a rămas toată iarna; ordinând ca pruncii se cerceteze deocamdată școala comunală din Nădăștia inferioară”, publica în „Telegraful” (aprilie 1887) un sătean din Sâncrai, semnat cu inițialele I. N.
Aceeași gazetă publica câteva luni mai târziu, în august 1887, o informare din care aflăm că locuitorii comunei Sâncrai au primit din partea Regelui Carol I suma de 400 florini (monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar).
Sâncrai este un sat ce aparține orașului Călan din județul Hunedoara. În evul mediu, localitatea a avut o biserică parohială romano-catolică, cu hramul Sfântul Rege Ștefan. În secolul al XV-lea localitatea Sâncrai a fost distrusă de incursiunile otomane.