6 Martie 1945: Ziua schimbării istorice în România

Distribuie

Pe 6 martie 1945, sub presiunea forțelor sovietice și la indicațiile lui Andrei Vișinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, în România a fost instalat primul Guvern comunist din istoria țării, condus de Petru Groza. Acest moment reprezintă un punct de cotitură în istoria României, marcând începutul procesului de comunizare a țării.

Guvernul lui Petru Groza a fost format într-un context internațional tensionat și a fost rezultatul influenței directe a Uniunii Sovietice asupra politicii românești. Din cei 17 miniștri ai guvernului Groza, 7 proveneau din partidul comunist, restul fiind împărțiți între partidele-satelit, inclusiv 4 social-democrați și 3 militari cu funcții tehnice.

Regele Mihai I al României a fost pus într-o situație dificilă de URSS, care a amenințat că, în caz contrar, nu va retroceda Transilvania către România. Ca urmare, Regele Mihai I a fost obligat să semneze decretul de numire în funcție a guvernului condus de Petru Groza. Cu toate acestea, guvernul său nu a fost recunoscut de puterile occidentale, iar regele i-a cerut, în august 1945, demisia.

Aceste acțiuni agresive ale Uniunii Sovietice, inclusiv comportamentul agresiv al reprezentantului său, Andrei Vâșinski, au creat o atmosferă de tensiune și intimidare. Vâșinski este descris ca fiind extrem de agresiv în interacțiunile sale cu Regele Mihai I, inclusiv prin gesturi violente cum ar fi trântirea ușilor și lovirea meselor.

Această perioadă marchează începutul unei lungi perioade de influență sovietică asupra României, care va continua până la căderea regimului comunist în decembrie 1989. Instalarea guvernului Groza a reprezentat nu doar un schimb politic major, ci și un schimb în direcția în care țara se va îndrepta pentru următoarele decenii.

Cine a fost Petru Groza

Petru Groza, născut în 1884 în Transilvania, a devenit o figură centrală în politica românească a secolului al XX-lea, mai ales după Al Doilea Război Mondial. Anterior ascensiunii sale la putere, fost implicat în viața politică și socială, dar activitatea sa a devenit notabilă în contextul postbelic.

Petru Groza, originar dintr-o familie cu rădăcini nobiliare, a studiat dreptul și a devenit avocat. A avut un rol activ în mișcările sociale și politice din Transilvania, implicându-se în susținerea drepturilor țăranilor și a muncitorilor. Această implicare i-a sporit popularitatea în rândul claselor muncitoare și țărănești.

În timpul războiului, Petru Groza a avut o poziție neutră, evitând să se alieze cu oricare dintre puterile beligerante. Cu toate acestea, după război, și-a schimbat orientarea politică, apropiindu-se de comuniști și de Uniunea Sovietică. Această schimbare a fost influențată de contextul internațional și de presiunile exercitate de Uniunea Sovietică asupra țărilor din Europa de Est.

Instalarea sa ca prim-ministru în 6 martie 1945 a fost, așadar, rezultatul direct al influenței sovietice. Mandatul său a marcat începutul procesului de instaurare a totalitarismului în României. În ciuda opoziției din partea monarhiei și a puterilor occidentale, Petru Groza și-a menținut poziția, fiind sprijinit de Uniunea Sovietică.

Perioada sa ca prim-ministru a fost marcată de reforme agrare și naționalizarea industriei și a altor sectoare ale economiei. Aceste reforme au contribuit la transformarea radicală a structurii sociale și economice a României.

Petru Groza a rămas o figură controversată în istoria României, reprezentând pentru unii un simbol al opresiunii comuniste, iar pentru alții un reformator social și un susținător al claselor defavorizate. Moartea sa în 1958 a marcat sfârșitul unei ere semnificative în istoria politică a României.