8 mai 1921: Înființarea Partidului Comunist Român

Partidul Comunist Român (PCR) a fost creat la data de 8 mai 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Social Democrat Român (istoric). A funcționat în diferite perioade sub diferite denumiri oficiale: între 1921-1945 drept Partidul Comunist din România, și între 1954-1965 drept Partidul Muncitoresc Român. Din 1965 PMR redevine Partidul Comunist Român (PCR)

După 1918, formațiunea a funcționat în ilegalitate. Închisoarea Doftana, lagărul de la Târgu-Jiu sau penitenciarul de la Caransebeș au avut deținuți comuniști până la sfârșitul celei de a doua conflagrații. Prin aceste locuri de detenție au trecut, printre foarte mulți alți lideri comuniști, și Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Nicolae Ceaușescu.

Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar. Acesta a fost însă exclus din Partidul Comunist Român în 1926 și a fost închis în perioada 1950 – 1954. Reabilitat de Nicolae Ceaușescu în 1971. A murit în 1973.

Printre membrii inițiali s-au aflat și numeroși intelectuali, gen Lucrețiu Pătrășcanu, jurist și sociolog sau istoricul Petre Constantinescu-Iași.

În iunie 1921, adevărații lideri ai partidului socialist au amendat hotărârile votate la congresul din mai 1921 și din acel moment muncitorimea română a fost reprezentată politic de două partide: unul moderat ca doctrină, social-democrat reformist, și celălalt revoluționar, partidul comuniștilor. Imediat după scindare, noul formatul PCdR s-a afiliat la Internaționala a III-a.

Citește și Lucrețiu Pătrășcanu, jurnalistul cu peste 10 pseudonime

Abia la cel de-al doilea congres al Partidului Comunist, desfășurat la Ploiești, la 3-4 octombrie 1922, au fost puse bazele noului partid comunist. La acest congres a fost adoptat un nou nume, „Partidul Comunist din România, Secție a Internaționalei Comuniste”.

Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în România după actul de la 23 august 1944, la care a participat în calitate de membru al Blocului Național Democrat (BND). Apoi, conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, s-a instaurat Republica Populară Română.

Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scena politică din România.

În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica Socialistă România”. Sub conducerea PCR în România a fost instaurată dictatura proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale PCR, iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.

„Și totuși oricare ar fi judecata istoricilor în viitor, este azi evident că globalmente vorbind, experiența comunismului pentru români a fost traumatică. În economie a înlocuit spiritul întreprinzător cu controlul centralizat; în politică și viața socială a înecat societatea civilă în instituții fără integritate; în viața intelectuală a sufocat libera expresie a spiritului uman, și cel mai grav, a adus prejudicii incalculabile moralei colective prin proliferarea legilor dar disprețul pentru Lege.” – scria istoricul Keith Hitchins cu mai mulți ani în urmă.

Keith Hitchins a fost un istoric american, membru de onoare al Academiei Române și doctor honoris causa al universităților din Cluj-Napoca, Sibiu, Alba Iulia, Târgu Mureș, Timișoara și Iași.