A murit filosoful și eseistul Tudor Cătineanu, cu o lună înainte de a împlini 80 de ani

Vineri cu o lună înainte de a împlini 80 de ani, filosoful și eseistul Tudor Cătineanu a plecat la cele veșnice.

Născut la 2 mai 1942, Tudor Cătineanu a absolvit Facultatea de Filologie (1964) şi de Filosofie (1971) de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Este doctor în filosofie – din anul 1979[1].

A fost profesor la Şcoala Generală nr. 5 din Sighişoara, secretar literar la Teatrul de Stat din Turda şi redactor la Editura Dacia (1970 – 1972).

În 1972, devine lector la secţia de Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă cursurile de Etică, Estetică, Filosofia Culturii, Axiologie, Introducere în teoria şi practica presei.

În paralel cu activitatea didactică, a înfiinţat şi a condus revista Napoca Universitară – fiind redactor şef (1972 – 1976) – şi Cenaclul de filosofie „Diotima”.

Este autor al mai multor volume, între care „D.D. Roşca şi filosofia românească”, 1979, „Structura unei sinteze filosofice”, 1981 – pentru care profesorul Tudor  Cătineanu este distins cu Premiul revistei „Amfiteatru“ pentru cea mai bună lucrare social-politică a anului[3], iar în anul 1985, a fost distins cu Premiul „Vasile Conta“ al Academiei Române – , „Elemente de etică”, 2 vol., 1982 şi 1987, „Constructe” , Editura Sinapsa, 2000 şi „Echilibru şi dezagregare. Antinomia eminesciană”, 2002, „Deontologia Mass-media”, 2009, „Configuraţii „fizice” şi exerciţii metafizice”, 2013, „Deontologia Opiniei între Etică şi Retorică”, Colecția Școala ardeleană de filosofie, 2015.

Citește și Cartea romanțată „Vulcan. Lumina vine de la Asfințit”, criticată dur de scriitorul Florin Ardelean

Familia sa informează pe Facebook:

„Prof. univ. dr. Tudor Cătineanu nu mai este printre noi. A rămas nescrisă cartea Metafizica sensibilității în care voia să împărtășească o viziune filosofică al cărei concept fundamental este Intuiția. Dar și-a trăit viața cu inițiativă, imaginație și curaj, și a lăsat o urmă adâncă în diferite domenii ale vieții și în sufletul celor care l-au cunoascut.Cei care doresc să își ia rămas bun de la el pot să o facă Sâmbătă, 02 Aprilie 2022, începând cu orele 17:00 la o slujbă de priveghi susținută la capela Cimitirului Eparhial Sf. Lazăr, Calea Turzii nr. 154 A (intrarea în spatele benzinăriei Lukoil).

Duminică, 03 Aprilie 2022, va fi expus la foaierul Casei Universitarilor Cluj, începând cu ora 11:00. La ora 12:00 foștii colegi și studenți ne vor împărtăși amintiri legate de timpul petrecut împreună, iar de la 12:30 va avea loc slujba de înmormântare. Îl vom conduce pe ultimul drum la cimitirul Sf. Lazăr.”

Personalitatea lui Tudor Cătineanu este evocată de Irina Petraș

„Începeam astfel (acum două decenii) cronica mea la două dintre cărțile sale:

Tudor Cătineanu a avut întotdeauna printre noi, clujenii, faima, de nimic tulburată, a celui care ştie să spună uimitor de frumos şi uluitor de exact ce crede că se întâmplă cu lumea şi cu oamenii.

I-am citit de curând două dintre cărţile cu care profesorul-filosof îşi sărbătoreşte discret cei 60 de ani: Constructe, 2000, şi Echilibru şi dezagregare. Antinomia eminesciană, 2002. Prima are două postfeţe. Ilie Pârvu salută Constructele ca nou „gen literar” în filosofie, aşezându-l pe Tudor Cătineanu pe linia a două performanţe ale gândirii filosofice româneşti: „tradiţia Xenopol” (ilustrată de Simion Mehedinţi, Daniel Danielopolu, Grigore C. Moisil, Octav Onicescu etc.) şi „Şcoala ardeleană de filosofie”, reprezentată de Lucian Blaga şi D.D. Roşca, amândouă constituind o a treia cale în filosofia românească, menită să satisfacă, deopotrivă, cerinţa limpezimii şi exactităţii conceptelor (calea maioresciană, continuată de Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Mircea Florian), şi a calităţii literare de excepţie (calea deschisă de Vasile Pârvan şi continuată de Nae Ionescu, Constantin Noica şi Emil Cioran).

Paul Grigoriu notează unul dintre efectele mirabile ale acestei maniere de a face filosofie: cititorul de rând simte că se poate ridica şi el la înălţimea generalului, că lucruri îndelung absconse devin (mai) limpezi.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.