A murit istoricul Ștefan Andreescu

Ștefan Andreescu (12 iunie 1947 – 29 noiembrie 2024), istoric român recunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul medievisticii, a încetat din viață la vârsta de 77 de ani.

A trecut la cele veșnice Ștefan Andreescu (12 iunie 1947 – 29 noiembrie 2024), unul dintre seniorii Institutului de Istorie „N. Iorga” și ai medievisticii românești. De numele său se leagă reviste precum „Revue Roumaine d’Histoire” și „Studii și Materiale de Istorie Medie”, iar cărțile și studiile sale au însemnat tot atâtea contribuții la istoria Țării Românești și Moldovei, prezența genoveză în Marea Neagră, cruciada târzie. Dumnezeu să îl odihnească!

Informează Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română pe pagian sa de Facebook.

Născut în București, Ștefan Andreescu și-a finalizat studiile universitare în 1970, la Facultatea de Istorie a Universității din București. În 1978, a obținut titlul de doctor cu teza „Relațiile politice dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania în perioada 1526-1593”, ulterior publicată sub titlul Restitutio Daciae (1980). Lucrarea a fost continuată cu alte două volume, apărute în 1989 și 1997 la Editura Albatros.

Activitatea sa profesională a început la revista Magazin Istoric, unde a fost redactor stagiar între 1970 și 1972. Începând cu august 1972, s-a alăturat Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, inițial ca redactor și secretar de redacție al revistei Revue Roumaine d’Histoire. În 1997, a devenit cercetător principal, poziție de la care a contribuit la numeroase proiecte de cercetare și publicații. A fost autor a zece volume și a peste 200 de articole, studii și recenzii, dintre care se remarcă titluri precum Restitutio Daciae, Portretele murale de la Snagov și Tismana sau La politique de Mircea de Pâtre.

Citește și A murit Gabriel Cotabiţă

Pe lângă activitatea de cercetare, Andreescu a avut o carieră didactică, predând între 1994 și 2008 la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, unde a ocupat funcția de profesor titular din 1998. A fost implicat activ și în diverse comisii naționale, precum Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Comisia prezidențială pentru patrimoniu cultural și natural. Între 2001 și 2016, a coordonat programul „Europa Centrală, țările române și Marea Neagră” în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”.

Contribuțiile sale s-au concentrat asupra istoriei politice și culturale a Țării Românești și Moldovei, precum și asupra relațiilor acestora cu Europa de Sud-Est. A fost redactor-șef al periodicului Studii și materiale de istorie medie și membru în colegiul de redacție al revistei Analele Putnei. A fost, de asemenea, membru fondator al Institutului de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași și al Societății Europene pentru Istoria Mării Negre.