Aldea Aurel. S-a născut pe 28 martie 1887, în Slatina, jud. Olt. A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie şi geniu din Iaşi între anii 1906 și 1907, Şcoala pregătitoare de ofiţeri din Hanovra şi Academia Militară Tehnică din Charlottenburg, între 1907 – 1912, şi Şcoala Superioară de Război (1913-1914).
Grade: sublocotenent-1907; locotenent-1911; căpitan- 1916; maior-1917: locotenent-colonel-1923; colonel- 1928; general de brigadă-1936; general de divizie-1940; general de corp de armată-1944.
Funcții militare îndeplinite: comandant de secţie şi baterie în Regimentul 14 Artilerie (între 1908-1916); ajutor al comandantului Corpului Apărării Antiaeriene (1917); funcţii în Marele Stat Major (1918-1922): şef de stat major al Diviziei 11 Infanterie (1922-1926, 1928- 1930), locţiitor de comandant în Regimentul 21 Artilerie (1926-1928); comandant al Regimentului 21 Artilerie (1930-1932); şef de stat major al Corpului 1 Armată (1932-1935); comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1935- 1938); secretar general al Ministerului Apărării Naţionale (1938); comandant al Diviziei 11 Infanterie (1938) şi al Diviziei 4 Infanterie (1939); comandant al Corpului 2 Armată (1940); comandant al Comandamentului General al Teritoriului (1944-1945).
A fost trecut în rezervă la 21 iulie 1941, rechemat în armată la 23 august 1944 şi trecut din nou în rezervă la 25 martie 1945. În primul război mondial, în funcția de comandant baterie din Regimentul 14 Artilerie a luat parte la luptele din Dobrogea, văile Neajlovului şi Argeșului (1916). În anul 1944 a îndeplinit funcția de ministru de interne.
A fost arestat la data de 27 mai 1946, fiind învinuit, prin ordonanța definitivă nr. 6125 din 7 noiembrie 1946, semnată de judecătorul instructor militar gen. Ion Codreanu, de „complotarea întru distrugerea unității statului român, de răzvrătire și insurecție armată, de procurarea de documente publice interesând ordinea în stat.”
În urma procesului desfășurat între 11-18 noiembrie 1946, Curtea Militară de Casație și Justiție, prezidată de generalul Vasile Atanasiu și compusă din generalii Mihail Lascăr, Grigore Nicolau, Constantin Argeșanu, Ilie Crețulescu, Radu Niculescu- Cociu, și col. Alexandru Burada, l-a declarat vinovat și condamnat, prin Decizia nr. 2 din 18 noiembrie 1946, la „muncă silnică pe viață pentru complotare împotriva statului, la trei ani închisoare corecțională și la plata a 20. 000 lei amendă pentru procurare de documente publice interesând ordinea de stat și la 10 ani detenție riguroasă, cinci ani de degradare civică și 50. 000 lei cheltuieli de judecată pentru răzvrătire.” A încetat din viață la data de 17 octombrie 1949 în penitenciarul Aiud.
Bibliografie: Apostol, Vasile (coordonator), Generali ai armatei române, eroi şi martiri, Editura Pro Transilvania, București, 2001; Buzatu, Gheorghe (coord.), Trecutul la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, 2011; Buzatu, Gheorghe, România şi războiul mondial din 1939-1945, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi 1995; Ciuceanu, Radu; Roske, Octavian; Troncotă, Cristian Începuturile mișcării de rezistență în România, vol. II, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, 1998; Duțu, Alesandru; Dobre, Florica, Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedică, Bucureşti 1997; Duțu, Alesandru; Dobre, Florica, Armata română în al doilea război mondial (1941-1945), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999; Georgescu, Haralambie, Dicţionar enciclopedic militar (A-B), Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1996; Ioanid, Ion, Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. III 1959–1968, Editura Humanitas, 2002.
