Alexandru Plămădeală (n. 21 octombrie 1888, Sectorul Buiucani, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 15 aprilie 1940, Chișinău, România) a fost unul dintre sculptorii de referință din Basarabia în prima jumătate a secolului XX, având o contribuție importantă în dezvoltarea artei plastice din regiune.
Născut la sfârșitul secolului XIX, Alexandru Plămădeală și-a început parcursul artistic la Școala superioară de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, unde a studiat sub îndrumarea sculptorului rus Serghei Volnuhin. În această perioadă, sculptorul basarabean și-a conturat stilul artistic, influențat de curentele artistice din Rusia de la acea vreme. În timpul Primului Război Mondial, între anii 1916 și 1918, a lucrat la monetăria din Petrograd.
După sfârșitul războiului, Alexandru Plămădeală s-a întors în Chișinău, unde și-a început activitatea de sculptor. În 1929, a fost numit director al Școlii de desen din Chișinău, instituție care și-a schimbat denumirea ulterior în Școala de arte plastice. În această funcție, pe care a ocupat-o timp de 11 ani, a contribuit la formarea artistică a tinerelor generații și la promovarea artei plastice basarabene.
Citește și Postul de jandarmi din Crișeni (Călan), în sprijinul refugiaților din Basarabia şi Bucovina de Nord
Opera sa de referință este Monumentul lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din Chișinău, inaugurat în 1927. Monumentul a devenit un simbol al orașului și este considerat una dintre cele mai reprezentative lucrări ale sculpturii din Basarabia. Printre alte lucrări semnificative se numără bustul funerar al poetului Alexei Mateevici, amplasat la Cimitirul Central din Chișinău, o operă care se remarcă prin detaliile expresive.
Alexandru Plămădeală, în sfera sculpturii de dimensiuni reduse, a creat portrete ale unor personalități culturale și intelectuale din România și Basarabia, printre care se numără cântăreața Lidia Lipkovschi, scriitorul Alexandru Donici, istoricul Bogdan Petriceicu-Hasdeu și poetul Ion Minulescu. Operele sale captează cu delicatețe și adâncime trăsăturile caracteristice ale modelelor, oferind un tribut spiritului lor creativ și identității culturale.
În anul 1934, Alexandru Plămădeală a realizat pictura murală a catedralei din Tighina, o lucrare ce reflectă îmbinarea elementelor tradiționale cu influențele moderne, oferind o perspectivă unică asupra esteticii religioase din acea perioadă.