Alexianu Gheorghe. S-a născut pe 1 ianuarie 1897, în Străoane, județul Putna (azi Vrancea). După terminarea studiilor primare în comună, a urmat cursurile secundare la Liceul „Unirea” din Focșani, pe cele universitare la Facultatea de Drept din București. În 1918 s-a înrolat voluntar în armata română. În anul 1918 a fost demobilizat, reluându-și cursurile la Facultatea de Drept. După absolvire a fost timp de un an profesor de filozofie și istorie în municipiul Râmnicu Vâlcea. Doctor în științe juridice (1925).
Începând din 1927 a ocupat un post de conferențiar de drept public la Universitatea din Cernăuți, unde a lucrat până în anul 1938. Și-a început cariera administrativă la 29 august 1938, prin numirea lui ca rezident regal al Ținutului Suceava. La 19 august 1941 a fost numit în funcția de guvernator al Transnistriei.
Inculpat și condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din București pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității.
Bibliografie: Alexianu, Șerban, Gheorghe Alexianu. Monografie. Transnistria, un capitol în istoria omeniei româneşti, Editura Vremea, 2007; Buzatu Gheorghe, Mareșalul Antonescu la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, 2011; Dan, Ioan, „Procesul” mareșalului Ion Antonescu, Editura Lucman, București, 2005; Ioanid, Radu, Lotul Antonescu în ancheta SMERȘ, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Editura Polirom, 2006.