Andrei Păunescu și Vasile Șeicaru se contrazic de mai mulți ani pe seama cântecului Iancu la Țebea, fiul lui Adrian Păunescu susținând ferm că muzica a fost compusă de tatăl său, Vasile Șeicaru susține șa rândul său că el este cel care a compus muzica pe versurile cunoscutei poezii scrisă de Adrian Păunescu.
„Primul care a cântat cântecul a fost Vasile Șeicaru, cel căruia, în fața noastră, la Săliște (Sibiu), tata i-a cântat piesa imediat ce a scris și versurile, în ziua de 6 septembrie 1982, în curtea familiei Hașigan, spunându-i s-o țină minte. Lansarea a fost a doua zi, pe stadionul din Sibiu, 7 septembrie 1982”, susține Andrei Pănescu.
„După lansarea cu uriaș succes a cântecului, în septembrie 1982, Adrian Păunescu a avut bucuria și orgoliul să vadă cum compoziția sa (muzică și versuri) devine imn al Cenaclului Flacăra, purtat spre acest statut de entuziasmul publicului”, mai adaugă Andrei Păunescu.
Disputa pe acest subiect între cei doi, care durează de mai mult timp, a fost adus în actualitate recent pe paginile lor de Facebook. Vasile Șeicaru susține piesa a fost declarată la Uniunea Compozitorilor din Romania în anul 2005, când poetul Adrian Păunescu încă trăia și ar fi putut să reacționeze.
Mesajul lui Vasile Șeicaru
Aflu că sunt hoț, că mi-aș fi atribuit un cântec compus de Adrian Păunescu. Adrian Păunescu era poet măi oameni buni, nu compozitor. Cineva spune că piesa compusă de mine în 1982, ‘Iancu la Țebea’, nu-mi aparține mie sub aspect muzical, ci mi-am însușit-o de la marele poet. Noi știam că Adrian Păunescu a fost poet, un poet genial, însă nu şi compozitor de muzică.
Cum să compună neștiind note, neștiind să cânte la vreun instrument? Unde-i partitura piesei scrisă în vremea aceea? Chiar nu mai avem limite? Eu am declarat cântecul la Uniunea Compozitorilor din Romania în anul 2005, Adrian Păunescu a murit în 2010, deci putea să reacționeze la acel moment, însă nu a făcut-o, cunoscând realitatea! Versurile sunt ale lui Adrian Păunescu, fapt menționat de altfel! Eu am compus muzica. Când am declarat-o nu mi s-a spus de la UCMR ADA că ar mai exista alt compozitor cu o astfel de piesă, că dacă era, nu mi se primea declarația.
Am respectat toate regulile la declarare, am dat partitura cu cele 8 măsuri cum era normal pe vremea aceea, am scris durata, numele compozitorului, autorul textului cântecului şi tot ce mi s-a spus să completez. În josul paginii nu mai era decât ‘semnătura compozitorului’, nu a poetului, altă rubrică nu mai era şi nu mai este nici azi. Poetul, în timpul vieţii sale, nu a declarat vreodată că ar fi compozitor şi mă întreb de ce, după atâția ani, sunt învinuit de furt! Sunt 40 de ani de atunci!
Citește și Adrian Păunescu și Cenaclul „Flacăra”, la Călan
Eu nu mai cânt cântecul acesta de zeci de ani! Nu l-am inclus pe niciun album, pentru că eu compun în general cântece de dragoste și cu caracter social! N-am cum să includ cântecul acesta pe disc…pentru că nu se potrivește! Eu am compus acest cântec atunci, doar pentru că mi s-a pus textul în față, și am dorit să compun!
Cred că fiul poetului vrea publicitate cu orice preţ, dar eu nu mă mai las târât în astfel de situaţii. Am auzit că eu, desigur, ar trebui să renunţ la cântecul meu, în semn de recunoştinţă pentru ceea ce a făcut Adrian Păunescu pentru mine în anii aceia. Am spus de nenumărate ori că îi sunt recunoscător şi am mulţumit de multe ori pentru tot ceea ce a făcut poetul pentru mine, pentru cariera mea. Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţ la cântecele mele, la munca mea.
Tare aș dori să-i atace la fel și pe Hrușcă sau Bertzi, că și ei sunt în aceeași situație cu mine! Colegii mei au declarate cântecele și vor răspunde dacă vor fi întrebați!
Credeam că suntem în democrație, fie ea şi originală, că nu mai poate fi vorba de vreun regim totalitar, când era posibil orice, oriunde, fie în presă, fie pe scenă, fie în declarații. Dacă voi fi dat în judecată (ceea ce nu prea cred), voi şti să-mi apăr cântecul şi numele! Este ultima mea declarație în acest sens!