Antonescu Ion (n. 1882 – d. 1946)

Antonescu Ion. S-a născut pe 2 iunie 1882, în Pitești, Argeș. După absolvirea claselor primare (1890 – 1894) și a primelor patru clase de liceu (1894 – 1898), a urmat Școala fiilor de militari din Craiova (1898 – 1902). Atras încă din liceu de arma cavaleriei a urmat Școala militară de infanterie și cavalerie din București (1902 – 1904) pe care a absolvit-o ca șef de promoție şi a fost repartizat la Regimentul 1 Roşiori. A absolvit Şcoala Superioară de Război în anul 1913.

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a îndeplinit funcţia de şef al Biroului Operaţii al Diviziei 1 Cavalerie. După terminarea războiului a făcut parte din delegaţia română ce a participat la Tratativele de pace de la Paris, precum şi din cea care a negociat alianţa cu Polonia. Între 1 august şi 31 decembrie 1923 a îndeplinit funcţia de ataşat militar la Paris, iar apoi la Londra, între 1 ianuarie 1924 şi 14 iulie 1926. Întors în România, a primit comanda Regimentului 9 Roşiori, iar în anul 1927 a preluat conducerea Şcolii Superioare de Război. A fost apoi numit comandant al Şcolii Speciale de Infanterie şi Cavalerie de la Sibiu.

A fost promovat general de divizie pe 25 decembrie 1937 şi trei zile mai târziu a fost numit ministru al Apărării. Intrat în conflict cu regele şi camarila sa, a fost nevoit să demisioneze pe 30 martie 1938. În urma cedărilor teritoriale din vara anului 1940, Carol al II-lea la numit pe 5 septembrie preşedinte al Consiliului de Miniştri şi i-a conferit puteri depline pentru conducerea statului. În ziua următoare Carol a abdicat în favoarea fiului său Mihai I şi a părăsit ţara. Generalul a format un guvern cu Garda de Fier, România devenind „stat naţional legionar“.

Coabitarea dintre el şi Garda de Fier s-a dovedit a fi însă de scurtă durată. Bazându-se pe sprijinul armatei şi pe aprobarea tacită a lui Hitler, a profitat de rebeliunea legionară din ianuarie 1941 şi i-a înlăturat de la putere. Prin decretul nr. 314 din 14 ianuarie 1941 a fost abrogată denumirea „Stat Național-Legionar” și orice activitate politică a fost interzisă. La 27 ianuarie 1941, Ion Antonescu a format un nou guvern compus din militari și din tehnocrați.

A luat decizia de invazie a Uniunii Sovietice și s-a angajat să recupereze Basarabia şi nordul Bucovinei. Răsturnat de la putere şi arestat la 23 august 1944, a fost judecat și condamnat în 17 mai 1946 la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. Pe 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava.

Bibliografie: Buzatu Gheorghe, Mareșalul Antonescu la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, 2011; Cheptea, Stela; Saizu, Ioan, Mareșalul Antonescu în fața istoriei, vol. V, ediţia a II-a, Editura B.A.I., 1990, Dan, Ioan, „Procesul” mareșalului Ion Antonescu, Editura Lucman, București, 2005, Deletant, Dennis, Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu şi regimul său. 1940-1944, Editura Humanitas, 2008; Ioanid, Radu, cord. Lotul Antonescu în ancheta SMERS, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Editura Polirom, Iași, 2006; Magherescu, Gheorghe, Adevărul despre mareşalul Antonescu, Editura Păunescu 1991; Neagoe, Solomovici, Teşu, Viata si moartea mareșalului lon Antonescu, Editura Teșu, 2009, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, 2007; Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, 2003; Scurtu, Ioan, Pe marginea prăpastiei. 21 – 23 ianuarie 1941, Editura Scripta, 1992.

Indice -Deținuți politic