Antonescu Mihai. S-a născut pe 18 noiembrie 1904. comuna Nucet, județul Dâmbovița. A terminat primii ani de școală în comuna natală, a continuat la Pitești și, mai apoi, la colegiul „Sfântul Sava”, București. Între 1922 – 1926 a urmat cursurile Facultății de Drept din București, unde a obținut titlul de doctor. Începând cu anul 1929 a fost asistent de drept internațional la Academia de Studii Comerciale și Industriale din București. Pentru o perioadă a fost membru al Partidului Liberal.
În anul 1938 l-a cunoscut pe generalul Ion Antonescu, pe care l-a reprezentat într-un proces de bigamie. Începând din data de 9 septembrie 1940 și până în ianuarie 1941, a deținut funcția de ministru al Justiției în guvernul Ion Antonescu, din iunie 1941 până la 23 august a deținut funcțiile de ministru al Propagandei Naționale, al Afacerilor Străine, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președinte ad- interim al Consiliului de Miniștri.
La 23 august 1944 a fost arestat şi, după un scurt proces, condamnat la moarte de Tribunalul Poporului. A fost executat odată cu Ion Antonescu şi alți colaboratori ai acestuia.
Bibliografie: Buzatu Gheorghe, Mareșalul Antonescu la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, 2011; Dan, Ioan „Procesul” mareșalului Ion Antonescu, Editura Lucman, București, 2005; Ioanid, Radu, Holocaustul în România, Editura Hasefer, 2006; Ioanid, Radu, Lotul Antonescu în ancheta SMERȘ, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Editura Polirom, Iași, 2006; Magherescu, Gheorghe, Adevărul despre mareşalul Antonescu, Editura Păunescu 1991; Revista de istorie, volumul 32, Ediţiile 7-9, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979.
Indice -Deținuți politic
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News