Artistul Şerban Gabrea a murit

Distribuie

Artistul Şerban Gabrea, co-autor alături de Florin Ciubotaru al marii tapiserii „Teatrul lumii” de la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti, a murit în Germania, la vârsta de 82 de ani, a anunţat Uniunea Artiştilor Plastici din România.

Artistul a decedat la data de 2 aprilie, la Bad Nauheim.

Şerban Gabrea este unul dintre creatorii care au avut o contribuţie esenţială la faima tapiseriei româneşti, aducând o nouă viziune spaţială şi un nou ton expresiv, de austeră modernitate.

Născut la Bucureşti, în anul 1940, a fost discipol al lui Corneliu Baba la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.

Este fiul pedagogilor de renume Iosif şi Maria Gabrea şi fratele cineastului Radu Gabrea şi al arhitectului şi scenografului Florin Gabrea. Pictor, sculptor şi grafician, părăseşte România în 1979 şi se stabileşte în Germania. Numeroase expoziţii de grafică, pictură şi sculptură în Germania, Franţa, Italia, Austria, Polonia, Brazilia, Uruguay, Argentina, Chile.

Citește și A murit artistul plastic Vladimir Cioroiu

„Teatrul lumii” este una dintre cele mai mari tapiserii din lume (7,5 X 22 metri), realizată pe parcursul a 10 ani, între 1969 şi 1979. Lucrarea lor a fost iniţial un proiect distins cu Marele Premiu al concursului naţional iniţiat în vederea decorării cu tapiserii a noii instituţii. Este o ambiţioasă încercare de a cuprinde o scenografie textilă de idei şi simboluri în dimensiunile istorice ale fenomenului teatral. În mijlocul lucrării sunt reprezentate temele principale ale personajelor piesei de teatru, toate adunate într-un număr de 45, inspirate de diferite evenimente teatrale, spectacole, drame mari şi chiar civilizaţii care au schimbat epoci.

În anii 90, Gabrea a participat la grupul artiştilor expatriaţi de la Centrul de Artă Contemporană La Forge din sud-vestul Frantei, împreună cu ceramistul Radu Tănăsescu şi sculptorii Bata Marianov, Nicolae Fleissig şi Ariel Moscovici.

Memoriile lui Şerban Gabrea, strânse sub titlul „Nominativ”, au fost scrise de la sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut până în 2016 – cu referiri la istoria artei, scena artei din România anilor ‘80, însemnări de filosofie şi morală, muzică, introspecţie şi jurnal de vise într-un manuscris de 400 de pagini.