Aurel Vlaicu, născut la 19 noiembrie 1882 în Binținți (azi Aurel Vlaicu), județul Hunedoara, a fost un pionier al aviației românești și un geniu al ingineriei. După absolvirea școlii primare în satul său natal și școlii gimnaziale din Orăștie, a studiat la Liceul de Stat din Sibiu și la Facultatea de Mecanică a Școlii Politehnice din Budapesta, pentru ca ulterior să se transfere la Politehnica din München.
Acolo, Vlaicu a construit mai multe modele de avion și un model de elicopter în 1903. După ce a obținut diploma de inginer, și-a făcut stagiul militar în portul Pola, de la Marea Adriatică. Începând cu 1 septembrie 1908, a lucrat ca inginer la Uzina de Automobile „Opel” din Rüsselsheim. La sfârșitul anului 1908, s-a întors în satul natal și, împreună cu fratele său Ioan, a construit un planor și a efectuat primele sale încercări de zbor în 1909.
Vlaicu a realizat în România primul avion construit pe pământ românesc, „Vlaicu I”, în atelierele de la Arsenalul Armatei din București, în 1910. Cu acest avion, a efectuat zborul istoric din 17 iunie 1910, considerat ziua de naștere a aviației române. A executat mai multe zboruri pe diferite rute și la mitingul de la Hipodrom în 1910, fiind consacrat definitiv ca aviator.
Prin Decret Regal, în 15 octombrie 1910, i s-a acordat un Brevet de invenție pentru avionul său. A construit și avionul „Vlaicu II”, cu care a efectuat zboruri în mai multe orașe din țară. La concursul internațional de la Aspern, Austria, în 1912, Aurel Vlaicu s-a clasat pe primul loc la două probe și pe locul al doilea la aterizarea la punct fix.
Citește și Descoperă Cetatea Orăștie – O fascinantă călătorie în istoria medievală a României
După revenirea în țară, a continuat să zboare cu avionul „Vlaicu II” în mai multe orașe. A început construirea avionului „Vlaicu III”, primul aeroplan construit aproape în întregime din metal și cu un fuselaj aerodinamic. Însă, atras de mirajul zborului peste Carpați, a întrerupt construcția avionului „Vlaicu III” și a reparat avionul „Vlaicu II” pentru a-l folosi în acest scop.
La serbările ASTRA de la Orăștie, la care a fost invitat, Aurel Vlaicu a vrut să facă o surpriză orăștenilor și să participe la manifestare cu avionul, zburând peste Carpați. Din nefericire, acesta a fost ultimul său zbor. Avionul s-a prăbușit la 13 septembrie 1913, lângă localitatea Bănești, județul Prahova, punând capăt vieții acestui geniu al aviației și ingineriei.
La 28 octombrie 1948, Academia RPR i-a acordat titlul de academician post-mortem. În satul natal, Aurel Vlaicu (redenumit astfel în onoare sa), a fost inaugurat, la 19 noiembrie 1964, un muzeu dedicat vieții și activității sale.
Aurel Vlaicu rămâne în istoria aviației românești ca un pionier și un inovator, care și-a dedicat întreaga viață dezvoltării aeronauticii și progresului tehnologic. Deși viața sa a fost scurtă, moștenirea pe care a lăsat-o în urmă continuă să inspire generații de ingineri și aviatori.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News