Baciu Aurel. S-a născut în comuna Nadeș, județul Mureș, pe 2 februarie 1861, într-o familie numeroasă, cu 8 copii (5 băieți și 3 fete). Școala primară germană a urmat-o în localitatea natală, apoi Gimnaziul superior de stat din Dumbrăveni, Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității „Ferencz József” din Cluj. Și-a susținut teza de doctorat în științe juridice la 20 ianuarie 1912. În toamna anului 1918 s-a încadrat în mișcarea națională din Comitatul Mureș-Turda.
A fost membru în Consiliul Național Român, deținând și funcția de comisar militar, alături de medicul Dr. Titu Rusu. A fost ales membru în Consiliul Național Român Cercual Târgu-Mureș. Delegat de adunarea electorală a Cercului electoral municipal Târgu- Mureș pentru a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
În urma raportului făcut de prefectul județului, Consiliul Dirigent îl numește în funcția de jurisconsult al județului Mureș- Turda, cu data de 15 ianuarie 1919, la 16 ianuarie depune jurământul de fidelitate în fața prefectului Dr. Ioan Vescan. Va deține această funcție până în decembrie 1919, când a devenit deputat. Părăsește Partidul Național și se înscrie în Partidul Poporului. Din anul 1923, devine președintele Organizației județene a Partidului Poporului. Între 1926-1927 a fost deputat, reales în Parlamentul României pentru un nou mandat, perioada 1934-1937.
Membru în Comisia pentru modificarea Constituției
La Congresul Partidului Național Agrar, care a avut loc la București în ziua de 7 aprilie 1935, Aurel Baciu a fost numit de Octavian Goga membru în Comisia pentru modificarea Constituției, alături de Ion Petrovici, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu. În luna decembrie a anului 1938, regele Carol al II-lea a înființat un nou organism politic, Frontul Renașterii Naționale, din partea căruia devine deputat al Ținutului Mureș, perioada 1939-1940. La începutul anului 1940, a fost numit președinte al Consiliului Frontului Renașterii Naționale din județul Mureș.
În urma Dictatului de la Viena, când județul Mureș a intrat sub ocupație horthystă, a fost nevoit să se refugieze, mai întâi la București (6 septembrie 1940 – noiembrie 1941), apoi la Timișoara (noiembrie 1941 – 23 decembrie 1944). Reîntors în municipiul Târgu-Mureș, și-a reluat activitatea de avocat și decan al Baroului din județul Mureș până la 2 iulie 1948, când a fost forțat de noua putere să se pensioneze.
În luna mai 1952, Aurel Baciu a fost arestat și închis, fără a fi judecat, în penitenciarul din Sighet, unde a și decedat, fiind aruncat într-o groapa comună. A stat în aceeași celulă cu Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Valer Pop, la rândul lor deținuți politici.
Bibliografie: Achim, Valeriu, Închisoarea din Sighet acuză, Editura Gutinul, 1991; Goga, Octavian, Bodea, Gheorghe, Corespondență primită: 1932-1938; Nistor, Ioan Silviu, Contribuții mureșene la Marea Unire din 1918, Editura Dacia, 1981.
