Bătălia de la Sarmizegetusa: Asediul capitalei dacilor și ultima mare cucerire a Imperiului Roman

Bătălia de la Sarmizegetusa reprezintă asediul capitalei Regatului Dac, Sarmizegetusa, efectuat de armata romană în anul 106. În contextul amenințării pe care dacii o reprezentau pentru expansiunea Imperiului Roman spre răsărit, împăratul Traian a decis să înceapă o campanie militară împotriva lor în anul 101.

Deși dacii au fost învinși în timpul primului război daco-roman, Traian a amânat asaltul final asupra Sarmizegetusei pentru a-și reorganiza trupele și a se asigura de o victorie finală. În urma negocierilor de pace, Traian a impus concesii dure dacilor. Decebal a fost nevoit să renunțe la pretențiile sale asupra unor teritorii ale regatului său, iar în onoarea triumfului său, Traian a adoptat titlul de Dacicus, care apare pe monedele sale din acea perioadă.

Cu toate acestea, între anii 103 și 105, Decebal nu a respectat condițiile de pace impuse de Traian. În represalii, împăratul Traian a decis să anihileze complet regatul dac și să cucerească, în cele din urmă, capitala Sarmizegetusa. Asediul a avut loc în vara anului 106, iar dacii au avut mai puțin de 20.000 de oameni capabili de luptă pentru a face față invaziei.

Armata romană s-a apropiat de Sarmizegetusa împărțită în trei coloane principale. Prima coloană a traversat podul dunărean construit de Apollodor din Damasc și a urmat văile râurilor Cerna și Timiș până la Tibiscum, apoi s-au îndreptat pe valea râului Bistra, prin depresiunea carpatică a Țării Hațegului. În aceste locuri existau deja garnizoane romane staționate din primul război, fapt ce a facilitat înaintarea romanilor. Ei au trecut prin Valea Cernei, Hațeg și Valea Streiului, distrugând cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Piatra Roșie.

Citește și Formarea Imperiului Roman: Ascensiunea unei superputeri antice

Se crede că a doua coloană a armatei a traversat Dunărea în apropiere de anticul Sucidava și a mers spre nord prin Valea Jiului, unindu-se cu prima coloană în Țara Hațegului. Forțele combinate ale celor două coloane au atacat zona Munților Surianu, unde au întâlnit rezistență sporadică, dar îndârjită din partea dacilor. Cea de-a treia coloană, cel mai probabil condusă de Traian însuși, a avansat prin estul Munteniei, a traversat Carpații printr-o locație apropiată de actualul Bran și a mărșăluit spre vest, prin sudul Transilvaniei.

Alte trupe romane au trecut pe la Bran, Bratocea și Oituz, distrugând cetățile dacice dintre Cumidava (astăzi Râșnov) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetusei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata, care până în acest război a fost staționat în Iudaea.

Forțele romane au înconjurat Sarmizegetusa și au atacat și alte așezări dacice și puncte strategice într-o zonă care se întinde spre nord până la râul Tisa și Moldova la est. Așezările dacice din vest, cum ar fi Ziridava, au fost complet distruse în această perioadă. Cu toate acestea, Moldova și Maramureș, situate în nordul României moderne, nu au devenit niciodată parte a provinciei romane.

Singura înregistrare istorică a asediului este Columna lui Traian, care este o sursă controversată, fiind în primul rând o operă artistică. Există o dezbatere privind faptul dacă romanii au luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii au distrus capitala lor în timp ce se retrăgeau în fața legiunilor romane. Majoritatea istoricilor sunt de acord că un asediu a avut loc. Primul atac a fost respins de daci.

Citește și Căderea Imperiului Roman de Apus – Motive, consecințe și transformări în Europa

Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, care, în conformitate cu Jérôme Carcopino, consta din 165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate sub râul Sergetia.

Decebal și mulți dintre oamenii săi au reușit să scape de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărei localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Decebal s-a sinucis pentru a evita captura, conform majorității istoricilor. Unele surse susțin însă ca ar fi fost ucis.

Capul și mâna dreaptă ale lui Decebal au fost apoi prezentate lui Traian. Romanii au reorganizat Dacia ca provincie romană și au construit o altă capitală la o distanță de 40 de kilometri de vechea Sarmizegetusa. Acest centru a fost numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

Pierderile suferite în Bătălia de la Sarmizegetusa de către daci au fost uriașe, dar armata romană a avut și ea pierderi semnificative în timpul cuceririi Daciei. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian, în 117. Acest lucru arată impactul pe care împăratul Traian l-a avut asupra dacilor după război.

Această bătălie este considerată de către istorici ca fiind ultima mare cucerire a Imperiului Roman, înainte de a intra în perioada de declin, spre sfârșitul secolului al II-lea. Se poate trage concluzia că Bătălia de la Sarmizegetusa a fost o luptă crucială în istoria Daciei și a Imperiului Roman, marcând un moment de cotitură pentru ambele civilizații.