Biblia de la Blaj din 1795, cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Această ediție a fost realizată într-un format in-folio și conține atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament în limba română. Lucrarea a fost tipărită cu caractere chirilice între 1 noiembrie 1793 și 15 noiembrie 1795, cu sprijinul episcopului Ioan Bob.
Samuil Micu, traducătorul Bibliei de la Blaj, a început procesul de traducere în anul 1783. Sursele sale principale de inspirație au fost vechea Biblie de la București, din 1688, o ediție a Septuagintei și edițiile poliglote ale lui François Vatable. Maniera de traducere a lui Micu se bazează pe avantajele și dezavantajele transpunerii literale, cuvânt cu cuvânt, în funcție de rigorile fidelității maxime impuse prin tradiție pentru orice echivalare a textului biblic.
Influența pe care a exercitat-o ediția de la Blaj, timp de peste un secol, asupra limbajului biblic românesc este covârșitoare. Atât Biblia de la Sankt Petersburg, din 1819, cât și Biblia de la Buzău, apărută, în cinci volume, între 1854-1856, apoi cea tipărită sub supravegherea și binecuvântarea mitropolitului Andrei Șaguna, la Sibiu, între anii 1856-1858, precum și, într-o anumită măsură, Biblia Sinodală, apărută la București, în 1914, sunt îndatorate traducerii lui Samuil Micu.
Citește și Istoria Bibliei
Episcopul Filotei Pârșoi a reținut în precuvântarea ediției buzoiene că „dintre Bibliile tipărite în limba noastră, mai bine tălmăcită și mai luminată la înțeles este cea de la Blaj”. Comparația Bibliei de la București (1688) cu Biblia de la Blaj (1795) reliefează evoluția limbii române literare.
În anul 2000, la inițiativa episcopului Virgil Bercea, Biblia lui Samuil Micu a fost republicată, într-o ediție jubiliară scoasă la Tipografia Vaticana din Roma. Noua ediție diplomatică cuprinde, în partea stângă, reproducerea anastatică a textului cu caractere chirilice, iar în partea dreaptă, transcrierea interpretativă a acestuia cu litere latine. Este un volum impunător (370 mm x 240 mm) de 2624 de pagini, care a stârnit admirația papei Ioan Paul al II-lea, în prezența căruia a fost lansat la Vatican în 31 mai 2001. Cu această ocazie, Papa a rostit o alocuțiune. Lucrarea a fost distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române.
Reeditarea Bibliei de la Blaj din 1795 a avut un impact important asupra comunității religioase și academice. Această ediție, cu traducerea meticuloasă și evoluția limbii române literare, demonstrează valoarea incontestabilă a Bibliei lui Samuil Micu și rolul său esențial în istoria literaturii și a traducerilor religioase românești.