Sântămăria de Piatră (Mariensdorf în limba germană, Kőboldogfalva în limba maghiară), este o mică localitate din Unitatea Administrativ Teritorială Călan, județul Hunedoara, situată în apropierea carierei de unde s-a extras piatra pentru cetățile dacice. Cariera de piatră încă există, dar istoria bisericii vechi de circa șapte secole este total necunoscută.
În localitate au existat două biserici, una dintre ele fiind din lemn, despre care se apreciază că era mai veche.
Biserica de stil reformat din Sântămăria de Piatră (calvin), este datată, conform Institutului Național al Patrimoniului, din secolul al XIII-lea. În jurul bisericii a funcționat mănăstirea Sf. Apostol Toma. Mare parte din zidul de incintă s-a păstrat. Biserica nu se află pe lista monumentelor istorice.
„În Sântămăria de Piatră au existat până nu demult o biserică din lemn. Iorga, marele istoric, consemnează în scrierile despre călătoriile făcute în zonă. Se știe că a poposit o perioada mai îndelungată, locuind în Strei. Iorga scrie deci la Sântămăria de o biserică din lemn concomitent cu cea existentă azi, locația ei însă se afla în mijlocul satului, unde se află cimitirul vechi. Cariera de piatra dacică este de asemeni descrisă de el”, spune un sătean, Fredy Sigfried Bistrian.
În decursul secolului XX s-au făcut numeroase descoperiri arheologice aici, unele se găsesc astăzi expuse la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.
„Pe o terasa, ceva mai sus de biserică, zona numită cărămizi, în căutare de piatră pentru o fântână, bunicul și mama mea au găsit un ciocan de piatră șlefuită, neagră. Așa zisul ciocan avea ambele capete ascuțite cu un orificiu de fixare a unei cozi. Ciocanul, de mărimea palmei, era neolitic, mama l-a donat muzeului din Deva, primind prețul unui kilogram de salam ieftin la vremea aceea, 1962. Tot în zona bisericii, cu prilejul unor lucrări de execuție a gropilor pentru înmormântări, bunicul meu îmi povestea de faptul că găsea oseminte de oameni foarte înalți, uriași cum le spunea chiar el”, mai povestește Fredy Sigfried Bistrian
Citește și Evoluția administrativă a satelor din UAT Călan, 1876‐2021
Clădirea ce a adăpostit căminul și a aparținut grofului baron este posibil să fi fost cândva anexă ce aparținea mănăstirii Sf. Apostol Toma.
În imagine avocat Dr. Lazăr Petco.
În anul 1877 reprezenta în instanță drepturile locuitorilor din Sântămăria de Piatră în procesul cu fostul lor stăpân, baronul Bornemisza.