Bogdánffy Szilárd. S-a născut la data de 21 februarie 1911, în localitatea Feketetó, Banatul de Nord, comitatul Torontal din Ungaria, (astăzi Serbia), unde tatăl său îndeplinea funcția de învățător. A fost botezat la 6 martie 1911 în biserica parohialǎ din localitatea Csóka, naș de botez fiindu-i chiar preotul paroh. În 1920, întreaga familie s-a mutat în Cruceni, unde tatăl lui Szilárd Bogdánffy a primit un nou post de învățător. În 1925 s-a mutat la Timișoara, împreună cu familia. Din 1925 a urmat studii la Gimnaziul Piarist din Timișoara, iar din anul 1929 la Seminarul Teologic din Oradea.
A fost hirotonit ca diacon la 5 februarie 1934. Apoi a fost hirotonit preot romano-catolic în Catedrala din Oradea, la 29 iunie 1934, de către episcopul István Fiedler. În perioada 1935-1939 a fost profesor la Gimnaziul Catolic din Oradea și duhovnic la Mănăstirea Ursulinelor din același oraș.
În perioada septembrie 1940-iunie 1943 a efectuat studii de doctorat în filosofie și dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obținând titlul de doctor în teologie la 26 iunie 1943. Teza sa de doctorat a avut titlul „Apocaliptica sinoptică”.
Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic „Szent József” din Oradea. În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea și numit vicar episcopal. A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare și Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick O’Hara de Savannah, Georgia, (SUA), regent al Nunțiaturii Apostolice din România.
Autoritățile comuniste au încercat, prin toate mijloacele, să-l convingă să „colaboreze”. Pentru că n-a fost de acord, la fel ca alți teologi catolici si ortodocși, a ajuns în închisoarea securității din Oradea, transferat în anul 1951 la Jilava, trimis apoi la muncă silnică în mina de plumb de la Sighetul Marmației și mutat un an mai târziu în lagărul de exterminare de la Capul Midia. În anul 1953 a fost condamnat de tribunalul militar din Oradea la 12 ani de muncă silnică și dus în celula 120 a închisorii Aiud, unde decedează o lună mai târziu, pe 2 octombrie 1953, la vârsta de 42 ani.
La 27 martie 2010 Papa Benedict al XVI-lea a aprobat promulgarea decretului privitor la martirajul episcopului Szilárd Bogdánffy, la propunerea Congregației pentru Cauzele Sfinților. Beatificarea a avut loc în data de 30 octombrie 2010 la Oradea.
Bibliografie: Fătu, Mihai; Mușat, Mircea, Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 – octombrie 1944), Editura Politică, București, 1985; Ploscaru, Ioan, Lanțuri și teroare, Editura Signata, Timișoara, 1993.