Botez Ioan Gh. (n. 1892 – d. 1953)

Botez Ioan Gh. S-a născut pe 5 martie 1892, în Chișcăreni, jud. Iași, A absolvit studiile secundare la Liceul Internat din Iași, unde a obținut bacalaureatul în 1912. Licențiat în științe naturale al Facultății de științe a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În ianuarie 1926 a fost numit preparator la catedra de morfologie animală de la Univesitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A obținut o bursă a Academiei Române, pentru a se specializa în antropologie la Paris.

S-a pregătit, între anii 1921 și 1926, pentru doctorat, sub direcția savantului R. Anthony de la Școala de antropologie din Paris. Lucrarea de doctorat Etude morphologique et morphogénique du squelette du bras et de l’avant-bras chez les primates, publicată la Paris, în anul 1926. La susținerea lucrării, care a avut loc la Sorbona, a obținut titlul de doctor în antropologie, cu aprecierea „trés honorable”.

Teza sa de doctorat a fost recompensată cu premiul Broca al Societății de antropologie din Paris, acordat în anul 1926. La revenirea lui în țară a fost numit, pe 1 ianuarie 1926, conferențiar suplinitor la cursul de paleontologie umană al Facultății de Științe din Iași.

În anul 1930 este creată, la Universitatea din Iași, catedra de paleontologie și antropologie, unde este numit, profesor suplinitor, iar din luna decembrie 1931 devine primul profesor titular al acestei catedre. În paralel cu activitatea de la catedră, a efectuat studii privind anatomia comparată a primatelor și a omului. A inițiat numeroase studii asupra paleoliticului de pe teritoriul țării noastre, aprofundând probleme de stratigrafie, paleontologie și arheologie.

În urma studiilor efectuate în aceste domenii, a publicat lucrarea Date paleolitice pentru stratigrafia loessului în nordul Basarabiei, apărută în 1930 și distinsă cu premiul Academiei Române. Una dintre realizările sale a fost și descoperirea, pentru prima oară pe teritoriul României, în săpăturile de la Cormani, a unor rămășițe fosile umane provenite din paleolitic. Este vorba despre un fragment de femur.

A continuat să cerceteze zona dintre Prut și Nistru, în căutarea unor urme din perioada paleoliticului mijlociu. A fost membru al Societății de antropologie din Paris (Société d’Anthropologie de Paris) și al Societății geologice din Franța (Société Géologique de France). Primele studii de antropologie au fost introduse în România de profesorul Francisc Iosif Rainer. A condus prima catedră din România a acestei specialități, cea de la Iași.

Membru de bază al Partidului Național-Țărănesc, președinte al organizației din Iași și membru al Delegației permanente a partidului. La alegerile din 19 noiembrie 1946 a figurat pe lista parlamentară a Partidului Național Țărănesc pentru alegerile parlamentare.

După instaurarea regimului comunist a fost înlăturat din învățământul superior şi a fost arestat pe 15 august 1949. Arestat pentru a doua oară pe 15 mai 1952 și trimis în lagărul de muncă forțată și de exterminare de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Aici a fost introdus în brigada formată din foștii membri ai comitetelor județene ale P.N.Ț. și P.N.L. Subnutrit, grav bolnav și epuizat fizic, Ioan Botez moare pe 23 ianuarie 1953.

Bibliografie: Dicționar Enciclopedic, volumul I, A-C, Editura Enciclopedică, 1993; Dimitriu, Sorin-Ștefan; Dimitriu, Oana, Profesorul Ioan Gh. Botez, în Memoria, nr. 1-2, 2007; Ionițoiu, Cicerone, Cartea de Aur a rezistenței românești împotriva comunismului, vol. I, Editura, Hrisovul, 1995; Predescu, Lucian, Enciclopedia României, București, 1940; Maftei, Ionel, Personalități Ieșene, vol. V, Iași, 1985; Ștefan, I. M; Nicolau, Edmond, Scurtă istorie a creației științifice și tehnice românești, Editura Albatros, 1981.

Indice – Deținuți politic