Brăileanu Traian. S-a născut pe 14 septembrie 1882, în localitatea Bâlca, Suceava, ca cel de-al al nouălea copil al învățătorului Gheorghe Brăileanu şi al Mariei Polonic. A frecventat trei ani şcoala primară din comuna sa natală, după care a absolvit gimnaziul superior din Rădăuţi (1901). Între 1901-1905 a urmat cursurile de filosofie, dar şi de limbi clasice, elină şi latină. Pentru o scurtă perioadă de timp a fost încadrat ca profesor la Liceul de Stat nr 1, devenit, după 1919, Liceul „Aron Pumnul”. Din 1909 Doctor al Universităţii din Cernăuţi, decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie.
A fost membru al Academiei de Ştiinţe Politice de pe lângă Columbia University. A desfăşurat o bogată activitate publicistică. Se apreciază că a fost unul din membrii fondatori ai Senatului Legionar, devenind, pe 15 septembrie 1940, ministrul Educaţiei, Artelor şi Cultelor.
După rebeliunea legionară a fost arestat şi apoi achitat. În 1943 a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu, iar în 1946 a fost arestat de regimul comunist şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. A murit pe 3 octombrie 1947 la Aiud, fiind înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri” din Bucureşti.
Bibliografie: Brăileanu, Traian, Memorii. Statul și comunitatea morală, Editura Albatros, 2003; Brăileanu, Traian; Stroe, Constantin (cood.), Idealul de viață și conștiința morală, Editura Eminescu, 2001; Neagoe, Stelian, Triumful rațiunii împotriva violenței, Editura Junimea, 1977; Rauş, Nicolae, Regele Carol al II-Lea al României: însemnări zilnice. 1937-1951. 8 septembrie 1940-19 mai 1941, Editura Scripta, 2003; Sima, Horia, Prizonieri ai puterilor Axei, Editura Metafora, 2005; Şuţa, Ion, România la cumpăna istoriei: august ’44, Editura Științifică, 1991.
Indice – Deținuți politic
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News