Brătianu Gheorghe I. S-a născut pe 3 februarie 1898, în Ruginoasa, județul Iași. Fiu al lui Ion (Ionel) I. C. Brătianu și al prințesei Maria Moruzi- Cuza. Istoric, om politic și militar de elită. La scurt timp după intrarea țării noastre în război, 15 august 1916, Gheorghe I. Brătianu, în vârstă de 18 ani, se înrolează voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. În toamna aceluiași an, 10 octombrie 1916 – 31 martie 1917, a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, iar la 1 iunie 1917 a fost avansat la gradul de sublocotenent. În vara anului 1917, participând la luptele de la Cireșoaia, a fost rănit, cu toate acestea, după însănătoșire a ajuns din nou pe front, în Bucovina.
În 1917 s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1919. Atras de istorie, abandonează cariera juridică și se înscrie la Universitatea Sorbona din Paris, unde obține licența în litere în 1921. Ulterior a devenit doctor în filosofie la Universitatea din Cernăuți (1923). În anul 1929 avea să susțină doctoratul (de stat) la Sorbona, cu teza intitulată Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au XIIIe siècle (Cercetări asupra comerțului genovez din Marea Neagră), obținând titlul de doctor (de stat) în litere.
În 1924, devine profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940 a Universității din București. În anul 1928 devine membru corespondent al Academiei Române și membru titular în 1942. Între 1935 și 1947 îndeplinește funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935 – 1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală Nicolae Iorga din București (1941 – 1947).
Membru corespondent al Societății Ligure di Storia Patria din Genova (1925), membru al Institutului Kondakov din Praga (1935); al Societății de Științe și Litere din Boemia (1936). În anul 1926 a fost desemnat membru al Comitetului Internațional de Științe Istorice. Tot în acest an s-a înscris în Partidul Național Liberal, formațiune în care, la 12 octombrie 1927, a devenit șef al organizației Iași a PNL. Din cauza susținerii sale pentru Carol al II-lea, a fost exclus câțiva ani mai târziu.
Odată cu Gheorghe I. Brătianu au plecat din PNL o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, printre care: Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P. P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu etc. Ulterior s-a distanțat de politica promovată de regele Carol al II-lea.
La alegerile electorale din luna decembrie 1937, ultimele alegeri libere din România interbelică, a semnat pactul de neagresiune electorală cu Iuliu Maniu (PNȚ) și Corneliu Zelea Codreanu, încheiat împotriva guvernului condus de Gheorghe Tătărescu. La data de 22 iunie 1941, odată cu începerea operațiunilor militare ale României în cel de-al Doilea Război Mondial, Gheorghe I. Brătianu a fost mobilizat în cadrul Diviziei 7 infanterie, cu gradul de căpitan de rezervă, până la data de 12 iulie 1941. După această dată a fost atașat Comandamentului Corpului de Cavalerie, în calitatea de translator de limbă germană, până la demobilizarea sa, la 30 noiembrie 1941. În martie 1942 obține gradul de maior. Între 16 iulie-24 septembrie 1942 participă la luptele din Crimeea. În primăvara anului 1945 a revenit de pe front la Școala Superioară de Război, unde a ținut patru prelegeri.
În 1947, în cadrul represiunilor autorităților comuniste, a fost înlăturat de la catedră și de la conducerea institutului de istorie. Pe data de 9 iunie 1948, odată cu reorganizarea Academiei Române, i s-a retras calitatea de membru al Academiei Române. În noaptea de 7/8 mai 1950, a fost arestat de organele securității și întemnițat la închisoarea din Sighet, unde a murit pe 24 aprilie 1953.
Bibliografie: Achim, Valeriu, Închisoarea din Sighet acuză, Editura Gutinul, 1991; Bălan, Ion, Regimul concentraționar din România: 1945-1964, Fundația Academia Civică, București, 2000; Brătianu, George Ioan; Toderaşcu, Ion, Originile şi formarea unităţii româneşti, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 1998; Bratianu, Maria G., Gheorghe I. Brătianu: enigma morții sale, Fundația Academia Civică, 2003; Longin, Lucia Hossu, Memorialul durerii. Întuneric şi lumină, Editura Humanitas, 2012; Olaru, Corneliu; Iovanov, Vladimir, Un secol de economie românească, 1848-1947: oamenii și opera, Editura NEWA T.E.D., 2001; Pop, Georgeta, Instaurarea comunismului, între rezistență și represiune. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmației (9-11 iunie 1995), Fundația Academia Civică, 1995; Ratiu, Alexander; Rusan, Romulus, Memoria închisorii Sighet, Fundația Academia Civică, București, 1999; Ștefănescu, Ștefan; Armbruster, Adolf (coord.), Enciclopedia istoriografiei române̦ sti, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978.