Călan: Un oraș fără spital în care au profesat în secolul XX mai mulți medici renumiți  

În micul oraș Călan din județul Hunedoara, cunoscut pentru monumentele istorice medievale și antice, au profesat în secolul XX mai mulți medici renumiți și apreciați la nivel național, unii dintre ei implicați și în acțiuni filantropice. Tot în UAT Călan s-a născut și a copilărit savantul în medicină Carol Stanciu, membru de onoare al Academiei Române.

Strănepot al memorandistului Ioan Rațiu și frate cu Anton Rațiu, considerat un fidel colaborator al lui Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Rațiu, medic principal la Uzina „Victoria” Călan (înainte de 1950), a urmat, la scurt timp de la instalarea regimului totalitar de stânga, să fie arestat, însă eliberat după intervențiile fratelui său și a lui Romulus Zăroni pe lângă Petru Groza.

Din memoriile fratelui său, Anton Rațiu, aflăm: „(…) Jandarmeria din localitatea Călan, județul Hunedoara, care a operat arestarea din ordin superior, cunoscând faptul că fratele meu, atunci medic la Uzinele Călan, era foarte apreciat și iubit de muncitorime, au procedat în felul următor: au ales ora de vârf și, pretextând că la postul de jandarmi este un cetățean grav bolnav care nu poate fi transportat la dispensarul medical din localitate, l-au rugat să se deplaseze imediat la post pentru a-i acorda primul ajutor. Fratele meu, luându-și cele necesare în vederea salvării «accidentatului», a sosit imediat la locul indicat. Ajuns acolo, a fost vârât cu forța într-o mașină sosită la Călan și, cu cătușe la mâini, a fost transportat la Deva (… ).”

Citește și Savanți hunedoreni: Carol Stanciu

La data arestării sale: „Muncitorii Uzinelor Călan, fiind informați, au părăsit în masa lucrul și, încolonați, au plecat la postul de jandarmi. Acolo au aflat că a fost trimis la Deva. Muncitorii, în aceeași formație, au plecat pe jos la Deva, să-l salveze. Legiunea de jandarmi fiind anunțată de sosirea muncitorilor, a dat ordin ca deținutul să fie transportat direct la Caracal. Așa s face că muncitorii, în loc să se înapoieze la Călan și să-și vadă de lucru, au format o delegație numeroasă care s-a deplasat, așa cum erau îmbrăcați în haine de lucru, în comuna Nădăștia, la locuința de la țară a lui Romulus Zăroni, atunci Ministrul Agriculturii din partea Frontului Plugarilor, al cărui președinte era Petru Groza. Găsindu-l acasă, a fost constrâns de muncitorime să intervină imediat pe lângă Petru Groza ca medical Emil Rațiu să fie eliberat.”

Anterior, în urma Dictatului de la Viena, Anton Rațiu a fost condamnat la moarte prin spânzurare, scăpând refugiindu-se din zona natală. Peste puțin timp s-a mutat în Călan, unde a devenit medicul Uzinei. În decembrie 1952 a fost împușcat de grănicerii iugoslavi, în încercarea de a fugi din România.

În aceeași perioadă a profesat ca medic aici Nagy Jenö

Ludovic Bács muzician român de origine maghiară, dirijor, compozitor, instrumentist și profesor de dirijat orchestră, legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957, descria într-un interviu realizat cu mai mulți ani în urmă de către Emilia Muraru:

Citește și Dr. Lidia Dobrei: Repere biografice

(…..) Un alt personaj care mi-a rămas nu numai în minte ci și în suflet este doctorul Nagy Jenö. Sigur că salariile erau așa cum erau atunci, dar erau și familii de mineri cu mulți copii, unde mai încăpea niscaiva ajutor financiar; de acești oameni avea grijă doctorul Nagy. Acest doctor Nagy a ajutat foarte multă lume, printre alții și pe Sârbu (Ion D. Sârbu) și pe subsemnatul.

(….) Eram student la Conservatorul din Cluj și primisem prin poștă o sumă respectabilă de bani, o sumă care să zicem că depășea posibilitățile tatălui meu. A trecut timpul și, cu ani în urmă, terminasem facultatea și am avut un concert la Craiova, unde era și Feri Sârbu, Gary cum îi spuneți voi. Lucra la teatru, nu știu exact ce. M-a invitat la el acasă și acolo, din vorba în vorba, i-am povestit de treaba asta: „Mai Gary, tu știi că în tinerețile mele, eu am primit o sumă respectabilă de bani la Cluj și habar n-am de la cine putea fi ?!” „Mai, tu știi că și eu am primit, nu o dată, de mai multe ori.

(…) Eu știu de la cine vin banii ăștia. „De la cine?” Să știi că sunt de la Doctorul Nagy Jenö, că el avea grija de familiile și de copiii săraci”. Și ne-am gândit noi, „hai sa-i scriem o scrisoare, hai, dar adresa… măi, scriem doctor Nagy Jenö, Băile Călan, medic principal și fii sigur că o să o primească. Probabil și acolo îl cunoaște lumea.” Am și scris scrisoarea, am și trimis-o, nu mai știu dacă a fost primită sau nu, dar acest doctor Nagy era o figură absolut deosebită, în fața căruia se cuvine să ne plecăm cu toții.

Citește și Scriitorul Romulus Zăroni

Un timp a fost medic în Africa, în Gabon, la Lambaréné, la Albert Schweitzer Hospital, un spital de boli contagioase, tifos exantematic, ciumă… el s-a dus și a lucrat benevol acolo ani de zile. După ce a venit înapoi a fost medic la Rókus Kórház la Budapesta și după aceea a venit înapoi la Petrila. Mi-aduc aminte că toată suflarea Petrilei era la gară la Petroșani, cu fanfara cu tot… și-l aștepta. A mai stat puțin timp în Petrila, nu mai era medicul Societății de Cărbune, era medic particular și avea cabinetul la unchiul meu Venczel care stătea aproape de Jiu. Acesta a fost doctorul Nagy, o personalitate fantastică, eu îmi aduc aminte de el ca de un sfânt, și-mi pare bine că l-am cunoscut. (…..).

În aceeași termeni își amintesc despre el și numeroși foști pacienți ai acestuia din localitatea Călan. Doctorul Nagy Jenös s-a stins din viață în 1966 și își doarme somnul în orașul Călan, în cimitirul din vecinătatea fostei uzine.

Medic apreciat a fost și Schaum Iosif, absolvent al Facultății de Farmacie și Medicină a Universității din Cluj în anul școlar 1923/1924. A fost mult timp medicul circuitului Crișeni, primind în 1945 gradația IV-a. Din 27 mai 1948, Furdui Ion, doctor în medicină și chirurgie a fost angajat provizoriu la infirmeria Călan, unde a lucrat, printre alții, cu Dan Ida, absolventă a Institutului de Moașe, născută în 1897. 

Citește și Emil Rațiu, medicul uzinei Călan, condamnat la moarte prin spânzurare în urma Dictatului de la Viena, ucis prin împușcare în comunism

După a doua jumătate a secolului XX a profesat aici chirurgul Constantin Isac. S-a născut la 22 mai 1927 în satul Orăşani, comuna Ostroveni (judeţul Dolj). După terminarea studiilor liceale se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj. După absolvire a fost repartizat ca medic stagiar în localitatea Mănăstireni din judeţul Cluj. La finele stagiaturii a primit repartiţie la Deva, la spitalul regional, ca medic chirurg. În 1960 s-a mutat la Spitalul Călan. 

De spitalul şi mai târziu policlinica din Călan a rămas legată întreaga sa activitate profesională. Numărul operaţiilor efectuate, reuşite, se estimează la 30.000, în plus a răspuns permanent de rezolvarea accidentelor de muncă din combinatul siderurgic din localitate. Odată cu ieşirea sa la pensie s-a desfiinţat şi secţia de chirurgie din spital. Ca recunoaştere a meritelor în profesia sa, Consiliul local şi Primăria, Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor l-au decorat şi i-au acordat titluri onorifice. 

Doctorul Teodor Caba este o altă personalitate legată sufletește de orașul Călan. În 2015, dr. Teodor Caba definea Călanul în Formula AS ca „un loc foarte drag inimii mele”

Teodor Caba a fost membru al Societății de Acupunctură din Paris, al Societății de Acupunctură din Japonia, membru de onoare al IPJ Cambridg, Marea Britanie şi al Universității Carolina de Nord. A fost declarat de IPJ Cambridge om de știință al anului 1987.

Citește și Romul Munteanu. „Europeanul” din Călanul Mic

Nu poate fi uitată nici Lidia Dobrei. Lidia Dobrei s-a născut la 12 ianuarie 1954 în localitatea Roşia Nouă, judeţul Arad, a absolvit Facultatea de Medicină Generală Timişoara în 1980, în 2003 a devenit doctor în ştiinţe medicale. A fost o perioadă îndelungată medic primar radiolog la Centrul de Sănătate din Călan. Stagiatura a efectuat-o la Spitalul Municipal Hunedoara, între 1984-1986 fiind şi medic secundar radiolog la Spitalul Fundeni din Bucureşti.

Între 1988-2008 a efectuat numeroase cursuri de specializare în radiologie, în metode de diagnosticare şi ultrasonografie generală. A făcut stagii de documentare doctorat în San Francisco, Seatle, Portland, Ohio – SUA şi Berlin – Germania. A fost preşedinta Asociaţiei Umanitare „Monyque şi Evelynne” din Călan, membră a Societăţii Naţionale şi Internaţionale a Medicilor Creştini şi preşedinta Filialei Călan a Crucii Roşii.

În UAT Călan, satul Nădăștia de Jos, își are originea savantul Carol Stanciu.

Carol Stanciu s-a născut la data de 17 mai 1938 în Nădăștia de Jos (UAT Călan), județul Hunedoara. După primele studii finalizate în satul natal, a urmat și absolvit Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia (1957), mai apoi Facultatea de Medicină, la Universitatea de Medicină și Farmacie Iași (1963). Doctor în medicină. Medic secundar în medicină internă (1966 – 1968), specialist în medicină internă (1969 – 1975), medic primar medicină internă și gastroenterologie (1982).

Din 1965 începe cariera sa universitară. A fost preparator, UMF Iași (1965); asistent, UMF Iași (1970); șef de lucrări UMF Iași (1976); profesor UMF Iași (1992); șef de catedră (1986), șef de departament medicină internă UMF din Iași (1992); rector al Universității de Medicină și farmacie „Gr. T. Popa” Iași (1992 – 2004); decan, Facultatea de Medicină, UMF „Gr. T. Popa” din Iași (2004 – 2008). În paralel cu cariera didactică a obținut, prin concurs, toate titlurile profesionale în ierarhia spitalicească.

Spitalul din Călan a încetat să mai funcționeze în 2011.

Pe 1 aprilie 2011, Guvernul condus de Emil Boc a decis închiderea a 67 de spitale din întreaga țară pe motiv că acestea sunt ineficiente. Măsura făcând parte din planul de ”modernizare și reorganizare” a sistemului medical românesc.