Calmanovici Emil. S-a născut în 1896, într-o familie de comercianți evrei din Piatra-Neamț. Şi-a făcut studiile economice la München și la Universitatea Humboldt din Berlin, unde a obținut doctoratul. Întors în ţară, a preluat fabricile părinților săi. În perioada 1930 – 1940 a susținut financiar Partidul Comunist Român (a devenit membru în 1937). Apropiat al lui Lucrețiu Pătrășcanu.
A fost arestat în 1951, condamnat pe viață şi trimis la Aiud din ordinul lui Alexandru Drăghici, unde a murit în urma unei greve a foamei (1956). Reabilitat în 1968 de Nicolae Ceaușescu.
Bibliografie: Corneanu, Constantin; Rauș, Nicolae, Sub povara marilor decizii. România şi geopolitica Marilor Puteri, 1941-1945, Editura Scripta, 2007; Solomovici, Teşu; Theodorescu, Răzvan; Stănescu, Sorin Roșca, Securitatea și evreii, Editura Ziua, 2003, Tănase, Stelian, Elite și societate, Editura Humanitas, 2006.