Cartea lui Enoh: Apocrifa cu o istorie fascinantă și semnificații profunde

Distribuie

Cartea lui Enoh, una dintre cele mai vechi scrieri biblice, a fost scoasă din Biblia canonică și catalogată apocrifă de teologi. Aceasta a fost compusă în secolul al treilea î.Hr. și este parțial dependentă de cele cinci cărți ale Pentateuhului atribuite lui Moise.

Concilii precum cel de la Laodicea au eliminat teme sensibile, precum ierarhiile divine sau demonice, pentru a preveni interpretări nedorite. Cartea lui Enoh este menționată în Epistola lui Iuda din Noul Testament și în Zohar, cartea principală a Kabbalei ebraice.

În secolul al VIII-lea d.Hr., Cartea lui Enoh era cunoscută în Europa doar prin fragmente păstrate în biserici și două fragmente grecești lungi incluse în scrierile lui Georges le Syncelle și Cedrenus. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, un călător britanic a descoperit în Etiopia trei manuscrise ce conțineau o versiune relativ completă a cărții.

Manuscrisul, datat între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al III-lea î.Hr., a fost redactat după fragmente mult mai vechi. Evenimente descrise în Cartea lui Enoh se regăsesc pe tăblițele de lut găsite la Sumer sau Babilon, iar referințe despre această carte apar și în Cartea jubileelor.

Forma actuală a cărții conține relatarea pe care o face Enoh despre viziunile sale și sfaturile pe care le dă fiului său Matusalem. Textul cuprinde 105 capitole, alternând călătoriile cerești ale lui Enoh cu tradiții de geografie, astronomie, meteorologie, istoria evreilor, istoria dinainte de potop, păcatele și ierarhiile îngerilor decăzuți și a pedepselor la care au fost supuși, prevestirea venirii unui Mesia și mesaje apocaliptice.

Se crede că Enoh ar fi scris 366 de cărți, dar din Cartea lui Enoh se păstrează doar 103 parabole în capitolul 37, dintre care apar doar trei. Cartea prezintă interes pentru teologi, istorici, filozofi și scriitori.

Citește și Biblia lui Șerban Cantacuzino: Prima traducere completă a Bibliei în limba română

Manuscrisele de la Marea Moartă, găsite începând din 1947, atestă că redactarea Cărții lui Enoh s-a făcut în aramaică. Ulterior, a fost tradusă în grecește și apoi în diferite limbi. În spațiul ortodoxismului est-european, s-a descoperit o variantă în slavonă, numită Cartea tainelor lui Enoh, mai fragmentată, dar bogată în amănunte.

Enoh, conform Genezei, capitolul 5, este al 7-lea patriarh, fiul lui Iared și strămoșul lui Metusala, Lameh și Noe. Cartea lui Enoh conține numeroase citate care descriu viziuni, judecată și justiție divină, precum și evenimente istorice și apocaliptice.

De exemplu, în capitolul 92, Enoh vorbește despre dreptatea și judecata care așteptau cu răbdare, precum și despre un potop care va distruge lumea și un singur om care va fi salvat. În săptămâna a treia, un om va fi ales să fie tulpina unui popor puternic și drept, iar dreptatea va fi eternă.

Cartea lui Enoh prezintă și judecata împotriva veghetorilor (îngerii decăzuți), precum și renașterea Cerului și apariția unui cer nou de 7 ori mai splendid. În final, autorul vorbește despre un număr nesfârșit de săptămâni petrecute în sfințenie și dreptate, fără păcat. Deși nu face parte din canonul biblic, studiul acesteia poate oferi o perspectivă unică asupra tradițiilor, miturilor și credințelor străvechi.