Născut la Galați în anul 1888 în familia industriașului evreu Osias Ausschnitt, Max Auschnitt a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena, a fost președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați.
Împreună cu fratele său Edgar deținea societatea Titan-Nădrag-Călan, cu peste 4900 angajați în 1938. A făcut parte din conducerea a numeroase companii străine din Viena, Monaco și companii românești precum Societatea Română de Telefoane, Banca Chrissoveloni, etc.
În decembrie 1934 s-a convertit la religia creștină catolică și s-a căsătorit cu o româncă, Livia Pordea. Cununia lor civilă, oficiată la Primăria comunei Călan, județul Hunedoara, a fost prezentată la începutul anului 1935 ca un eveniment monden în presa vremii.
După oficierea cununiei civile în Călan, mirii, martorii şi familia au plecat apoi la Timișoara, unde au sosit la orele 4, mergând direct de la gară la episcopia catolică. Aici au fost întâmpinați şi salutați de episcopul catolic dr. Augustin Pacha. Ceremonia s-a desfășurat în Capela palatului episcopal, serviciul religios fiind oficiat de episcopul Pacha, asistat de canonicul dr. Matias Ferk şi de directorii cancelariei dr. Weltner şi dr. W. Jung.
Citește și „Teroriști”, organizații extremiste, legionari și foști deportați în URSS (din Călan), în atenția Securității
Martorul mirelui a fost Virgil Madgearu, fost ministru de finanțe, iar al miresei Richard Franasovici, ministrul comunicațiilor. Mireasa, în vârstă de 20 ani, este prezentată „de o frumusețe remarcabilă”.
Nunta a fost una discretă, cu asistență restrânsă. Prezenți la ceremonie au fost, printre alți apropriați ai mirilor, Augustin Pordea, avocat din Cluj şi deputat de Odorhei, părinții miresei, împreună cu bunica, fratele mirelui Edgar Auşnit, dar şi directorul uzinei Călan.
După 1939, Max Auschnitt a fost arestat și condamnat la 6 ani închisoare. Întreprinderile sale au fost „românizate” în ultima perioadă a Dictaturii regale și în timpul dictaturii antonesciene. În 1942 a fost eliberat din închisoare. În urma comutării sentinței la muncă în serviciul societății, pe care a efectuat-o la fostele sale întreprinderi. După căderea regimului antonescian procesul său a fost rejudecat și a fost achitat în toamna anului 1944.
Toate proprietățile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948. Omul de afaceri a decedat în 1957, în SUA.