Catastrofa de la Ciurea (1917), cel mai grav accident feroviar din România

„Catastrofa de la Ciurea” este numele sub care a intrat în istorie cel mai grav accident feroviar din România. Accidentul a avut loc în data de 31 decembrie 1916/13 ianuarie în gara din localitatea Ciurea, la sud de Iași. Bilanțul a fost estimat la circa 1.000 de morți, absența unei anchete oficiale nepermițând elucidarea cauzelor accidentului. În accident a pierit Vasile Cantacuzino, locotenent în armata română, fiul lui Matei B. Cantacuzino și a fost rănit istoricul Vasile Pârvan.

Contraofensiva armatelor Puterilor Centrale începută în septembrie 1916 și ocuparea ulterioară a Bucureștiului au determinat, începând cu luna octombrie, exodul unei mari părți a populației spre Moldova. Refugierea guvernului și a casei regale la Iași au accentuat retragerea populației civile spre Moldova, numărul celor evacuați în acea perioadă fiind estimat la aproape un milion și jumătate de oameni, în contextul în care populația Vechiului Regat era de aproape opt milioane.

Un convoi militar (trenul de etapă E-1) constituit dintr-o garnitură de 26 de vagoane părăsise orașul Galați, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre Iași. Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de soldați, români și ruși, și de civili refugiați din teritoriile ocupate de armatele lui von Mackensen, estimările ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri călătoreau cu acest tren militar. Un mare număr de persoane călătoreau pe acoperișurile vagoanelor sau pe scări și între tampoanele de legătură.

Citește și Dictatori nominalizați la premiile Nobel pentru Pace: Hitler, Stalin, Mussolini, Tito sau Rafael Trujillo

Trenul a ajuns în gara Bârnova în noaptea dintre 30/31 decembrie 1916 (stil vechi). După ce frânele cu aer de tip Westinghouse^⁠ au fost reverificate și nu au semnalat probleme de funcționare (o primă verificare fiind deja făcută la Bălteni), trenul, tractat de două locomotive, a plecat în direcția Iași la ora 1 am.

Porțiunea de cale ferată dintre Bârnova și Ciurea prezintă o pantă deosebit de importantă. În timpul coborârii pantei mecanicii primei locomotive au încercat să frâneze pentru a reduce viteza însă frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au funcționat. 23 dintre vagoane fiind echipate cu frâne de mână, ei au lansat semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le acționa, însă, din cauza aglomerării, controlorii nu au putut ajunge la ele.

Recepționând semnalele lansate de mecanicii locomotivei, angajații căilor ferate din stația Ciurea au activat un macaz astfel încât trenul să intre pe linia 2 și să se evite coliziunea cu vagoanele cu păcură care staționau pe linia 1. Din cauza vitezei foarte mari și unghiului mare de cotire doar locomotiva și încă un vagon au reușit să treacă pe linia 2; dintre celelalte vagoane, cu excepția a doar două care au rămas pe linie, restul au deraiat. Se pare că cel puțin unul dintre vagoane s-a ciocnit de cisternele de combustibil declanșând o explozie și un incendiu enorm.

Citește și Arabia Saudită are intenția să trimită prima femeie astronaut în spaţiu în 2023

În acest accident feroviar și-au pierdut viața aproximativ 1.000 de persoane. Trupurile extrase dintre resturile de metal contorsionat ale garniturii au fost depuse în gara Ciurea; în ciuda numeroaselor apeluri pentru identificarea victimelor, doar foarte puține au fost identificate. Victimele au fost inhumate într-o groapă comună situată la aproape 500 de metri de gară, mormântul existând și în ziua de astăzi.

Pentru a nu demoraliza și mai mult populația, deja încercată de mersul nefavorabil al războiului, guvernul a controlat și limitat răspândirea detaliilor legate de importanța dezastrului de la Ciurea în presa vremii.

Pe marginea accidentului, ziarul Cuvântul publica:

„Ne-am ocupat la timp despre groznică catastrofă de cale ferată, întâmplată în dimineaţa de 25 ianuarie în staţia Ciurea. Ieri dimineaţă direcţiunea generală a căilor ferate a primit raportul anchetei întreprinsă de d. inginer Niţescu, directorul regionalei c. f. r. Iaşi.

Trenul nr. 6437 la plecarea din staţia Bârnova remorca 22 vagoane, încărcate cu 464 tone mărfuri. Din cercetările făcute s-a stabilit că numai 133 tone din garnitura trenului au fost frânate pe câtă vreme acţiunea de frânare trebuia să se întindă asupra a 181 tone. Pe deasupra este posibil ca din garnitura celor 1136 tone, câteva frâne să fi fost defecte, astfel că efectul unei opriri prin frânare a fost mult anihilat din această cauză.

Ancheta a mai stabilit că revizia obişnuită a vagoanelor nu s-a făcut în gara Bârnova de către lăcătuşul de serviciu şi nici de impiegatul de mişcare şi şeful de tren, care aveau datoria să verifice dacă această operaţiune a fost efectuată.

De asemenea s-a făcut constatarea că din personalul de rezervă trimis din staţia Grajduri au rămas în Bârnova doi frânări care trebuiau să însoţească trenul nr. 6437 până la Iaşi.

Raportul de parcurs al trenului accidentat nu a fost găsit până în prezent.

Citește și Israel: A fost descoperit un cavou funerar din epoca lui Ramses al II-lea

Dintre vagoanele sfărâmate două erau colective, încărcate cu cărbuni, un vagon încărcat cu materiale pentru căile ferate, un vagon cu lemne de foc, 4 cisterne pline cu petrol, un vagon cazan conţinând motorină şi şease vagoane goale. În total au fost distruse 20 de vagoane.

Coletele din cele două vagoane colective, care s-au putut reface au fost transpordate în alte vagoane şi în curând vor fi trimise la destinaţie.

Cele cinci vagoane cu cărbuni, vagonul cu lemne de foc şi vagonul cu materiale de cale ferată se încarcă în prezent în alte vagoane. Pagubele totale suferite prin distrugerea măriei se evaluează la 300.000 lei.

Direcţiunea regională din Iaşi a trimis la fața locului imediat după accident doi controlori comerciali care să inventarieze mărfurile risipite din vagoanele sfărâmate precum și să asiste la reîncărcarea acelora cari vor fi trimise destinatarilor.”

La scurt timp de la accident, în urma anchetei făcute, au fost depuşi în penitenciarul local, Colescu -impiegat de mişcare din statia Ciurea, Bălănescu – impiegat la Bârnova, Maltei – acar şi Mavrichi – revizor de vagoane. Învinuiţi că au provocat din neglijenţă catastrofa. Inculpat în această speță a fost şi şeful de tren Buliga, dar care se afla rănit la spital.

În noiembrie 1925, Tribunalul Iași a condamnat direcţia generală a C.F.R. la 40 mii lei daune către soţia lui Gh. Popa din Brăila, care a fost murit în accident. Tribunalul a condamnat și alți angajați ai C.F.R. impluicați în accident.

Acest accident feroviar este cel mai mare accident de acest gen petrecut în România și al treilea ca mărime la nivel mondial.