Legenda Chupacabra își are originea în America Latină și a apărut în anii ’90, când fermierii din Puerto Rico au început să raporteze atacuri misterioase asupra animalelor domestice. Creatura, despre care se credea că se hrănește cu sângele animalelor, a fost numită „Chupacabra”. Prima descriere a Chupacabrei vorbea despre o ființă mică, bipedă, cu ochi mari, roșii, piele solzoasă și spini care îi acopereau spatele. Victimele sale, în special capre și oi, erau găsite fără viață, având răni mici și circulare, de unde li s-ar fi extras sângele.
Pe măsură ce poveștile despre Chupacabra s-au răspândit, au început să apară relatări similare din alte părți ale Americii Latine și chiar din Statele Unite. Fermierii susțineau că găseau animalele moarte fără semne de luptă, iar toate păreau să aibă sângele complet supt. Această imagine a unei creaturi vampirice care atacă animalele a devenit rapid parte din folclorul local.
Odată cu popularizarea legendei, au apărut și alte descrieri ale creaturii. Unele persoane au spus că Chupacabra ar semăna mai degrabă cu un câine sau cu un coiot fără păr, cu piele ridată și ochi strălucitori. Au existat și cazuri în care au fost găsite creaturi suspecte, iar oamenii au crezut că au prins în sfârșit temuta Chupacabra. Totuși, analizele acestor animale au arătat că majoritatea erau câini sau coioți afectați de boli severe, cum ar fi râia, care le făcuse să piardă blana și să pară deformate.
Citește și Legenda Soarelui și a Lunii
Scepticii sugerează că atacurile asupra animalelor domestice pot fi explicate prin atacuri ale prădătorilor naturali, cum ar fi coioții sau câinii sălbatici, iar faptul că victimele erau găsite fără sânge ar putea fi o consecință a modului în care sângele se scurge în corp după moarte. În ciuda acestor explicații raționale, povestea Chupacabra a rămas un simbol al fricii de necunoscut în America Latină.
Chupacabra continuă să fie un subiect de interes pentru vânătorii de mituri, teoreticienii conspirației și pasionații de paranormal. Deși creatura nu a fost niciodată capturată sau dovedită științific, legenda sa persistă, fiind considerată de mulți ca un avertisment despre pericolele ascunse din sălbăticie. Această poveste rămâne una dintre cele mai populare legende moderne, fiind relatată și reinterpretată de-a lungul anilor în diverse forme.