La data de 24 februarie 1938, o nouă constituție a fost adoptată în România, inaugurând o perioadă istorică cunoscută sub numele de „Dictatura Regală” sub conducerea lui Carol al II-lea. Acest document normativ, elaborat de juristul reputat Istrate Micescu, a adus o nouă viziune critică asupra regimului de partide și a încercat să impună doctrina corporatismului.
Contextul era unul tensionat. După decesul regelui Ferdinand I în 1927, tronul a fost moștenit de nepotul său, Regele Mihai I, care era minor. Prerogativele regale au fost exercitate de o regență, care a eșuat în a gestiona complexitatea vieții politice românești. Carol al II-lea, tatăl lui Mihai I, s-a întors în țară în 1930, a înlăturat regența și l-a deposedat pe propriul său fiu, preluând astfel tronul.
Regimul autoritar al lui Carol al II-lea a slăbit gradual partidele politice prin susținerea unor facțiuni minoritare. În 1938, Carol a profitat de situația politică instabilă și a inițiat o lovitură de stat care a inaugurat dictatura regală. A demis pe primul-ministru Octavian Goga și a numit un guvern condus de patriarhul Miron Cristea.
Politicianul Constantin Argetoianu, apropiat al Regelui Carol, a descris în memoriile sale ziua de 10 februarie 1938:
Citește și Impactul Constituției din 1923 asupra dezvoltării Regatului României
„Urdăreanu a început prin a-mi explica că Regele îl trimisese la mine fiindcă nu putea convoca „șefii de partide” pentru a-i consulta asupra răsturnării regimului de partide, dar că ținea să mă pună la curent cu hotărârile Majestății Sale. […] Urdăreanu mi-a expus atunci tot planul Regelui: suspendarea și revizuirea constituției (prin decret), suprimarea tuturor alegerilor, și chiar înainte de promulgarea noii constituții — suspendarea inamovibilității magistraturii, a statutului funcționarilor, a activității partidelor și „punerea la punct” a presei.”
Noua constituție a fost aprobată de Consiliul de Miniștri la 20 februarie 1938 și a fost supusă unui plebiscit pe 24 februarie. Din 4.303.064 de cetățeni care au votat, 4.297.221 au aprobat noua constituție, care a fost promulgată pe 27 februarie 1938. Cu toate acestea, a fost suspendată printr-un decret regal la 5 septembrie 1940.
Constituția din 1938 a fost mai puțin democratică decât predecesoarea sa din 1923, fiind influențată de creșterea totalitarismului nazist și sovietic în Europa. Această constituție și regimul instaurat de Carol al II-lea au avut un impact profund asupra evoluției politice și sociale a României în secolul al XX-lea.
