Copil de țărani din Valea Sângeorgiului (Hunedoara), regizor faimos în Budapesta și Viena

Szőts István s-a născut pe 30 iunie 1912, în Valea Sângeorgiului, Călan, unde și-a petrecut primii ani ai copilăriei, mai apoi s-a mutat, alături de tatăl său, în Ungaria. A studiat pictura la școala de pictură a celor doi maeștri, Aba-Novák Vilmos și Iványi-Grünwald Béla, iar înainte să-și elaboreze noul stil vizual, în anul 1939 a lucrat la Casa de Filme Hunnia, unde a fost asistentul regizorului Zilahy Lajos.

Deși a fost apreciat la Veneția, filmul Oamenii muntelui a fost atacat și înainte și după 1945, iar o altă capodoperă a sa, filmul Ének a búzamezőkről (Cântec despre lanurile de grâu), turnat în anul 1947, a fost interzis. Planurile sale au rămas nerealizate, în 1956 a participat la înregistrarea revoluției pe film, după care a ales calea emigrației și s-a stabilit la Viena.

Citește și 23 iulie 1990, scriitoarea Ada Orleanu s-a spânzurat de un cui, pe coridorul ce duce la bucătă­rie

În anii 60-70 a făcut filme de artă în Austria, a prelucrat agonia Monahiei, arta de la începutul secolului XX, art nouveau și cel expresionist, prezentând viața artistică a lui Gustav Klimt și Egon Schiele. Între 1964 și 1969 a predat regie la Academia de Film din Austria. În documentarele sale de artă făcute în Austria a reînviat tradițiile culturii europene. A decedat: pe 6 noiembrie 1998, în Viena, Austria.

Premii pentru Szőts István: Premiul pentru Arta Maghiară în 1990, Premiul Kossuth în 1992, Premiul pentru întreaga activitate la Gala Filmului Maghiar în 1994, Premiul pentru Patrimoniu în 1996.