Corul Siderurgiștilor din Călan. Scurt Istoric

Cu o bogată activitate, asemeni faimoasei Fanfare a Uzinei Călan, Corul Siderurgiștilor din Călan s-a afirmat cu precădere după a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Totul a început în 1919, când muncitorii din Calan pun bazele unei formaţii corale, dar care nu izbuteşte însă să desfăşoare decât o activitate sporadică. Câțiva ani mai târziu, în anul 1922, Sindicatul Uzinei Călan ia hotărârea de a se organiza un cor puternic, care să-şi desfăşoare activitatea sub directa sa îndrumare.  

Concursurile artistice la care corul a participat, şi au fost destule, pe lângă faptul că i-au adus binemeritate aprecieri, au contribuit la lărgirea experienţei sale. Repertoriul său, atît de bogat şi divers, ilustrează creşterea capacităţii interpretative. Repertoriul cuprindea fragmente corale din „Cavaleria rusticană” de Mascagni, „Trubadurul” de Verdi, „Freischutz” de Weber şi altele. Alături de prelucrările de folclor „Rîureana”, „Suită hunedoreană” ș.a.

După 1945, corul a cuprins în repertoriul său și cântecele de masă „Patrie pămînt de aur” de Gh. Bazavan, „Sus steagul roşu de partid” de Florin Comişel, „Te cânt partid” de Mircea Neagu,

După cea de-a doua conflagrație, Comitetul Sindicatului ia decizia de a se organiza Universitatea Muncitorească de Cultură Muzicală ale cărei cursuri au fost frecventate de toţi componenţii formaţiei. Corul a primit îndrumare și sprijin pe parcursul ei din partea compozitorilor și dirijorilor Dumitru D. Botez (profesor la Conservatorul Ciprian Porumbescu, azi Universitatea Națională de Muzică), Ion D. Vicol (Decan al Facultăţii de Muzică a Institutului de Artă din Iaşi între 1949-1950 şi al Facultăţii teoretice între 1950-1952. Dirijor al Societăţii Corale Cântarea României din Bucureşti (1946-1948), Mircea Neagu (Lector la catedra de armonie din cadrul institutului pedagogic, Facultatea de Muzică Bucureşti), George Derieteanu ș.a.m.d.

Citește și Istoria formațiilor artistice din Călan

La cel de-al IV-lea Concurs pe ţară al formaţiilor artistice de amatori, Corul a primit menţiune specială, în în noiembrie 1961 a fost invitat pentru prima dată în studiourile radioteleviziunii la concursul artistic „Pe plaiuri hunedorene”, unde a ocupat locul I.

Dirijorul corului, în acel an, a fost Herman Roth, iar printre membri. În 1962, coriştii din Calan au fost din nou oaspeţii radioteleviziunii. 

În 1962, la sărbătorirea a 40 de ani de activitate, corul muncitorilor din Călan număra 140 de membri, faţă de 40 cât avea la fondare. Corul era compus din muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari de la Uzina „Victoria”-Călan, iar alături de ei au luat parte la activitatea corului: Bretfeld Alexandru, Erdei Mihai, Cuza Alexandru, Humnal Albert, Kriza Alexandru şi alţii care activau în acest cor încă de la înfiinţare.

„Corul din Călan a impresionat plăcut grupul de compozitori prin frumuseţea vocilor, prin pasiunea în timpul execuţiei, prin buna interpretare a unui repertoriu judicios ales. În prezent, formaţia este capabilă să încerce piese de mai mare dificultate, ceea ce ar consacra-o ca o formaţie cu adevărat matură. Sunt deci destule motive să credem că formaţia corală a siderurgiştilor din Calan va înregistra noi succese în activitatea de viitor“, era de părere compozitorul George Derieteanu.

Odată cu trecerea timpului, Corul Siderurgiștilor din Călan își pierde treptat faima pe care a deținut-o în perioada interbelică și, cu precădere, după 1960. După 1989 totul devine istorie, Corul Siderurgiștilor din Călan a continuat să mai trăiască doar în amintiriile foștilor săi membri și a celor care i-a apreciat activitatea.