Cristescu Eugen. S-a născut pe 3 aprilie 1895, în comuna Grozeşti, județul Bacău. După absolvirea şcolii primare din Târgu-Ocna, a urmat Seminarul Teologic Veniamin din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1916 cu media 8,56. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Drept din Iaşi. Din cauza războiului, şi- a întrerupt studiile.
A participat la campania militară din toamna anului 1916 cu gradul de sergent. După încheierea războiului şi-a continuat studiile universitare. În anul 1923 a obținut doctoratul în științe juridice la Universitatea din Iași. După facultate, a lucrat timp de 14 ani în Siguranța Generală a Statului şi apoi 6 ani în funcții de conducere la Ministerul de Interne.
De la 1 octombrie 1920 până la 15 septembrie 1934, a fost investit, succesiv, cu următoarele funcţii: subşef de birou, şef de birou, şef de serviciu, subdirector şi director în Direcţia Generală a Poliţiei. Între 15 septembrie 1934 – și 15 noiembrie, anul 1940, a fost director al Direcţiei Administraţiei de Stat din Ministerul de Interne. A parcurs rapid treptele ierarhiei profesionale de la gradul de subşef de birou la cel de director general.
După actul de la 23 august 1944, s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa în comuna Bughea, unde a fost arestat. La data de 24 septembrie 1944, în cadrul grupei Antonescu, a fost transportat și anchetat în URSS, retrimis apoi în țară.
La 17 mai 1946, prin sentința Tribunalului Poporului, a fost condamnat la moarte, alături de alți 10 acuzați, printre care și mareșalul Ion Antonescu. A decedat la 12 iunie 1950, în Penitenciarul Văcărești.
Bibliografie: Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, 2014; Troncotă, Cristian; Zamfirescu, Dan, Eugen Cristescu, Editura R.A.I., București, 1996; Troncotă, Cristian; Cristoiu, Ion; Constantiniu, Florin, Istoria serviciilor secrete românești. De la Cuza la Ceaușescu, Editura Ion Cristoiu, 1999.
