CTP: Pe 13 iunie 1990 a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat

Mineriada din iunie 1990 a fost considerată cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor. Pe marginea acelor petrecute, ziarele vuiau în informații și editoriale. Unul dintre jurnaliștii virulenți a fost Cristian Tudor Popescu.  

Un articol apărut în ziarul „Adevărul” pe 19 iunie 1990, sub semnătura lui Cristian Tudor Popescu argumenta cu privire la mineri că erau victimele imaginilor difuzate de TVR pe 13 iunie, când avusese loc o„ tentativă de lovitură de stat.” În continuare sunt reproduse articolele semnate de CTP.

Spirala violenței (Adevărul, 19 iunie 1990)

„Că pe 13 iunie a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii, după cum se exprima dl Răzvan Teodorescu. Oricine s-a aflat în acele ore la Televiziune, la Interne sau la Poliție poate rememora mirosul sălbăticiei și fricii care pluteau în aer. 

E lesne de înțeles că imaginile din seara aceea, transmise de TVR, și mai ales lipsa oricăror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panică, în întreaga țară. Ceea ce s-a întâmplat a doua zi în București, începând cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atât de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urcă întruna.

Citește și Decembrie 1989 – ample ecouri ale marilor puteri la căderea regimului comunist

Această reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucură Președintele și Guvernul. În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești și muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic. Faptul că presa străină nu vrea să vadă decât violențele acestei, să-i spunem, „poliții civile”, trecând cu nonșalanță peste cele întâmplate în 13, este un lucru cât se poate de iritant, dar asta nu înseamnă că aceste violențe pot fi trecute sub tăcere. Unul dintre aspectele cele mai grave îl constituie faptul că alegerea victimelor s-a făcut, de multe ori, pe baza unor denunțuri urlate în gura mare sau a unor indicii tragicomice: părul lung sau barba la băieți, fusta scurtă la fete.

Un comunicat Rompres de ultimă oră ne pune însă pe gânduri în privința identității făptuitorilor de violențe din ziua de 14: conducerea PNȚ-cd arată că în ziua de 14 iunie, orele 5.00, un grup numeros de indivizi travestiți în mineri au pătruns prin forță în sediul partidului din B-dul Republicii; înarmați cu răngi, topoare și târnăcoape, aceștia au procedat la maltratări grave, devastări și sustrageri.”

Citește și Poeți, prozatori, critici literari, actori etc., omagii lui Ceaușescu și Gheorghiu-Dej

Cu o lună în urmă (18 mai 1990), CTP își manifesta plenar disprețul fata de protestatarii 

În editorialul „Proștii si Deștepții” publicat pe 18 mai 1990, CTP argumenta

„În discuțiile de prin restaurante sic, o parte din intelighenția română insulta cu o virulență pe care n-aș fi îndrăznit să mi-o imaginez, pe toți cei care nu fac parte din lumea bună. Lumea doimaiștilor, a clienților restaurantului Chinezesc și ai Poienii Brașov. A celor care se screm să-și exhibe extazul vizavi de un Tarkovski, sau Wajda, un Antonioni, pe culoarul de pantă al ieșirii din Cinematecă.

Cu o nonșalanță buimăcitoare, cei ce se pretind intelectuali calcă regula de temelie a intelectualului: relativizarea. Noi suntem posesorii adevărului suprem, toți ceilalți sunt niște minți confuze care ar face bine să ne urmeze, altminteri va fi rău de ei. Tot ce se spune (se urlă) în Piaţa Universității e bun și frumos, inclusiv scandarea dincolo de bestialitate: Iliescu du-te acasă, Ai nevasta canceroasă.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.