Cum a fost trăită Revoluția din decembrie 1989 într-un orășel monoindustrial: Călan

Asemeni tuturor localităților monoindustriale din țară care s-au remarcat în zilele fierbinți ale revoluției din decembrie 1989, fie prin curajul muncitorilor, fie prin solidaritatea cu regimul dictatorul, nelipsit din peisaj nu a fost nici orașul Călan, fost centru siderurgic, mărit după 1949 pe seama dramelor multora dintre muncitorii deportați la muncă forțată aici, printre aceștia regăsindu-se și Traian Flămând, tatăl diplomatului și scriitorului Dinu Flămând, afectat emoțional de cele întâmplate părintelui său în copilărie: „această perioadă este marcată de absența timp de un an (1953-1954) a tatălui trimis la muncă forțată la Călan, pedepsit pentru că refuzase orice colaborare cu autoritățile comuniste.”

Dacă în primele zile ale evenimentelor din decembrie 1989 care au dus la căderea regimului comunist, autoritățile nu ar fi prevăzut ce avea să urmeze în celelalte localități din țară, fiind surprinse de amploarea manifestărilor, după data de 21 decembrie spiritele începuse deja să se aprindă în rândul românilor și să lupte cu dârzenie fiecare pentru idealul în care credeau, unii pentru libertate, alții pentru continuitate, optând să fie solidari cu regimul comunist.

În cursul aceleași zile au avut loc adunări ale oamenilor muncii din mai multe unități și colective muncitorești din județul Hunedoara, adunări care, cum aflăm din Drumul Socialismului, principalul oficios al organizației județene a PCR „au dat expresie vie unității de monolit în jurul partidului, al secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, hotărârea lor de a continua ferm construcția socialismului și a comunismului în patria noastră, de a respecta și de a apăra legile țării, valorile socialismului, cuceririle revoluționare ale poporului, condamnând cu vehemență pe cei ce au inspira și provocat evenimentele grave petrecute la Timișoara.”

Citește și Eugen Evu: Haicu își avea turnătorii lui și la Călan

Tot atunci, „colectivele de furnaliști din cadrul combinatului siderurgic «Victoria» Călan s-a întrunit într-o adunare marcată de fierbinte patriotism, de condamnare fermă a încercărilor cu caracter fascist, terorist, ale elementelor dușmănoase destabilizarea situației politice și economice din țara noastră.”

Cei adunați au decis să-și manifeste „adeziunea deplină față de conținutul cuvântării tovarășului Nicolae Ceaușescu.” S-au făcut apoi referiri la anii glorioși „de amplă dezvoltare și construcție socialistă”, la capacitatea de a oferi, datorită dezvoltării celor două furnale, tuturor locuitorilor din zonă „codiții optime de muncă și viață”, în fapt doar propagandă tipică publicațiilor tipărite sub egida PCR. „Din aceste realități de necontestat au pornit cuvintele și simțămintele tuturor celor care au luat loc la adunare: Gheorghe Ignat, Pantelie Micu, Marcel Nicolau și Ionel Gruiescu.”

Din mărturiile orale ale unora dintre locuitori rezultă că muncitorii au fost doar manevrați, acționând mai mult de teamă, decât din convingere, de altfel o zi mai târziu au solidarizat cu restul țării. În 22 decembrie, generalul Costache Codrescu descrie faptul că două elicoptere neidentificate au survolat localitatea Călan și că: „Au fost observate doua semnale luminoase ce evoluau din direcția Călan spre Teliuc. Deasupra cazărmii au fost reperate două semnale luminoase ce evoluau la H – aprox. 3 000 m..”

Citește și Cultul personalității soților Ceaușescu în orașul Călan

La biblioteca orășenească, din unele mărturii orale, mai multe zeci de volume au fost arse de către persoane în stare de ebrietate. Fără certitudine, nu putem fi în totalitate de acord cu afirmațiile, însă faptul că zeci de cărți au fost parțial sau în integralitate arse a fost confirmat de mai multe persoane.

O zi mai târziu, în agitația generală, dezvăluie Aurel Pop, care-i citează pe Rîşteiu Alexandru şi Mariș Daniel în Caietele Revoluției, publicație a Institutului Revoluției Român din Decembrie 1989:

„În data de 23 decembrie 1989 am fost repartizați, Rîşteiu Alexandru şi Mariș Daniel, în zona Călan, unde ne-am ocupat de organizarea activității economice şi militare din localitate. Am luat legătura cu noul primar, cu care am analizat cele mai importante probleme ale oraşului: asigurarea pazei Combinatului, asigurarea pazei digului de la Strei, asigurarea oraşului cu alimente, dublarea pazei la pompele de apă şi filtrele de la Batiz, asigurarea de baraje de control pe drumurile publice. Până în data de 06.01.1990 am fost la ordinele conducerii Comitetului Judeţean Deva, unde am raportat zilnic evenimentele din zonă.”

Spusele acestora sunt infirmate de către Constantin Ștefănescu, fost viceprimar al localității Călan, care susține că „am fost aproape permanent la sediul primăriei oraşului Călan, unde se găsea Comandamentul pentru zona oraşului Călan şi a satelor aparținătoare.”

Citește și Traian Dorz, hăituit de securitate la Călanul Mic, de unde a fost arestat

Panica indusă de existența unor presupuși teroriști a existat și în Călan „În noaptea de 23 spre 24 decembrie s-au primit repetate apeluri la Consiliul Judeţean FSN de la Hunedoara, Hațeg, Călan şi Orăştie, prin care se cerea ajutor pentru unitățile militare şi economice, menţionându-se că sunt atacate de „teroriști.” Nu s-au înregistrat victime.

În evidența Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu figurează persoane care au luptat în Călan, în schimb figurează revoluționari originari din localitatea Călan, participanți la evenimente în orașe ca Brașov sau Timișoara: Brătan Emilian (cunoscut ca Minel), certificat (serie-număr): LRM-B-188, calitatea de remarcat; Costoiu Mircea, certificat (serie-număr): LRM-C-868, de asemenea având calitatea de remarcat; Chira Daniel-Puiu, certificat (serie-număr): LRE-C-36, calitatea de reținut și Filip Cristinel, certificat (serie-număr): LRE-F-17, calitatea de reținut. Din anul 2013 și Petrișor Petru Groza (nu se cunoaște în ce oraș a participat la evenimente).

Manifestările au avut loc în fața Casei de Cultură. Instituția a găzduit anterior numeroase activități cu caracter propagandistic, conferințe și dezbateri „vizând importanța ce o acordă conducerea de partid și de stat dezvoltării științei și tehnicii din patria noastră, creației științifice de masă, contribuția acestora la dezvoltarea economico-socială a României socialistă.”

Citește și Victor Isac, arestat dintr-o sala de clasă a școlii din Călan

În 1988 a avut loc aici dezbaterea cu tema „Elena Ceaușescu, militant de seamă al vieții politice românești, om de știință de reputație mondială”, în cadrul căreia „prof Petru Bora și prof. Mihaela Țentiu au relevat activitatea politică, revoluționară a tovarășei Elena Ceaușescu, precum și opera sa științifică de răsunet internațional.”

Directorul instituției, Dinu Pușcaș, menționa cu altă ocazie în presa regională faptul că „prin întreaga activitate cultural-educativă pe care o desfășoară instituția noastră (….) acționăm în sprijinul producției, stimulării creativității tehnico-științifice, pătrunderii noului, a celor mai recente cuceriri ale geniului uman, formării în felul acesta, a omului unei epoci de glorie, în spiritul nobilelor deziderate stabilite de partid, de congresul al XIII-lea. Răspundem deopotrivă, generoaselor idei pe care secretarul general, președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, le-a așezat la temelia grandioasei manifestări a spiritualității românești.” Referire la Festivalul Cântarea României.

Cu atât mai mult că localitatea a fost un important centru siderurgic, acțiunile petrecute aici nu aveau cum să nu fie monitorizate. În uzină, în școli sau în instituțiile culturale (Casa de Cultură a Sindicatelor, Clubul 11 iunie), a fost intens promovat cultul personalității soților Nicolae și Elena Ceaușescu, acțiuni la care au luat parte și elite locale, funcționari din uzina „Victoria”, ingineri, profesori, șefi de instituții, muncitori constituiți în brigăzi artistice.

Evenimentele din decembrie 1989, descrise de Micea Părăian

La Călan nu au fost manifestări și fapte revoluționare, e adevărat că în zilele dinaintea datei de 22 Decembrie când a început Revoluția la Timișoara, despre care eu, întrucât în acea perioadă nu aveam radio, nu prea aveam informații, care nu veneau numai de la radio „Europa Libera”, singura sursa a reprezentat-o o adunare în sala de ședințe de la Furnalele 3 și 4 de apărare a regimului, în prezența unor indivizi veniți de la Deva, ce aveau sub pardesie pistoale.

La adunare mi s-a propus să iau cuvântul, dar când au aflat ce vreau să spun, au zis organizatori că mai bine nu. Văzând comportamentul mulțimii, am plecat din sala. În dimineața zilei fugii lui Ceaușescu m-am prezentat la serviciu, aveam Trabant și, mergând spre stația de calcar de la Aglomerator, m-am întâlnit cu un grup cu Glentoaică de la Mecanică care mi-a zis „Hai, Părăian, ca e revoluție!” Maistru Radu m-a întrebat dacă sunt cu mașina, să mergem până în oraș să-mi arate ce nu am mai văzut, am mers și mi-a arătat porci atârnați în măcelărie. La întoarcere, la sensul giratoriu au apărut de pe toate străzile milițieni, fuseseră convocați la sediul maliției care era jos în Călan.

Citește și Călan: Un oraș fără spital în care au profesat în secolul XX mai mulți medici renumiți  

Pe platformă, mulțimea începuse să se arate, dinspre Cocserie au trecut pe la furnale și în dreptul Turnatoriei 3, l-am întâlnit pe dl. Trifan stând de vorba cu dl Birta, care spunea „la aglomerator nu sunt probleme, fluxul merge. oamenii sunt la benzi!” În acel moment s-a anunțat că Generalul Milea s-a împușcat! Atunci am simțit că Ceaușescu va cădea. Coloana s-a deplasat spre primărie. Eu i-am spus domnului Trifan că Birta minte, benzile sunt fără oameni, eu mă duc să golesc fluxurile și să le opresc pentru a evita o avarie gravă. Acesta mi-a spus du-te, da ai grijă să nu te vadă nimeni.

Cei drept, le-am oprit, da cineva m-a văzut și mi-a spus mai târziu, nu am avut curaj să opresc și exhaustorul! La primărie nu am fost și mereu m-am gândit ce ar fi fost dacă era primar Cătană? Când coloana s-a întors prin fața porții de la aglomerator, m-am întrebat dacă să merg cu mulțimea sau să stau deoparte? Mie îmi era frică că după ce se trece de intersecție înspre ON Călan ne va împușca! Am plecat și eu cu mulțimea, în frunte, oarecum lider recunoscut, era Ștefănescu C-tin, Cei din coloană nu prea erau figuri cunoscute prin ceva în combinat. În drumul lor se scandau lozinci și se dorea arderea cărților.

La Casa de cultura, pe trepte, s-au perindat mai mulți vorbitori, printre care îl rețin pe dl Tintiu de la Furnalele 3 și 4, erau înflăcărați, hotărați să se meargă la Bucureşti, eu aveam de gând să-i îndemn să meargă la fabrică și în această încercare am agățat cablul de la microfon! Fratele lui Nicolau Marcel a văzut. S-a restabilit sunetul.

Citește și Decembrie 1989 – ample ecouri ale marilor puteri la căderea regimului comunist

Am remarcat prezența în jur a celor în pardesie, dar lumea a uitat de toate când au fost scoase la balcoanele din fața Casei de Cultură televizoarele cu fuga Ceaușeștilor și s-a terminat revoluția de la Călan! Cu Trabantul meu am coborât la primărie, cu primele noi structuri ale puterii la Călan, Rețin Petre Avramescu, Cristian Dumitrache, Glentoica, apoi Tentiu, Nu-l rețin pe Ștefănescu C-tin, care abia mai apoi prin FSN și PSD, pe urma prin PNL a ajuns Viceprimar.

Foarte important de reținut, slabe și inexistente structurile armate ale statului. S-a vorbit de dibăcia securității, ca a fost văzută cărând documente pe valea Luncanilor, milițienii ascunși pentru o vreme, armata cu un comandant slab, fostul Căpitan de la gărzile patriotice a fost oprit sa tragă după un elicopter ce a survolat pașnic orașul.

Un lucru care a făcut să nu fie victime la Călan a fost faptul ca după 22 Decembrie cei doritori să apere orașul, mulți băuți, nu au avut gloanțe. Și apoi zilele au trecut, au venit ajutoare, au venit scandaluri, s-au constituit organe, au reînviat încet cei din linia a doua. Era să uit cu câtă ușurință foștii, adică persoane ca tov Păcuraru, Balintoni. Mareș s.a. s-au pus la dispoziția noilor structuri cu declarații scrise. Printre cei scoși în față în acele zile și necunoscuți ca nomenclaturiști a fost dl. Itul, care nu prea a marșat și parcă doamna Lidia Dobrei.