Cum să distrugem patrimoniul cultural în 10 pași simpli

Distribuie

În era în care SpaceX trimite oameni pe Marte și ciberneticul devine tot mai mult o realitate, pare că am uitat de o chestiune simplă, dar esențială: respectul pentru trecutul nostru.

Pentru că nu e suficient să avem monumente istorice; trebuie să și știm să le păstrăm, dar se pare că am uitat cum se face asta. În spiritul modernității și al progresului, iată un ghid simplu, în zece pași, pentru a ajuta la distrugerea patrimoniului cultural.

Ignorăm complet existența lor. Da, este primul și cel mai important pas. Trebuie să facem de parcă aceste monumente nu există, sunt doar figmente ale imaginației noastre colective.
Reducem finanțările pentru restaurare. De ce să cheltuim bani pe niște pietre vechi când putem să construim blocuri de birouri în locul lor?
Declasăm monumentele istorice. Acestea nu sunt altceva decât niște obstacole în calea progresului. Să le scoatem de pe lista de monumente protejate și problema este rezolvată.
Lăsăm natura să-și facă treaba. Ploaie, vânt, zăpadă, soare… toate acestea vor contribui la erodarea monumentelor. Și ce poate fi mai natural decât asta?
Facem vederea groasă la vandalism. De ce să pedepsim pe cei care doar își exprimă creativitatea pe zidurile vechi?
Transformăm monumentele în atracții turistice fără a le proteja. Să le lăsăm la dispoziția tuturor, fără a asigura o minimă protecție.
Permitem construcțiile în apropierea lor. Ce poate fi mai frumos decât un turn de sticlă și oțel lângă un castel medieval?
Neglijăm educația culturală. De ce să îi învățăm pe copii despre istoria și cultura lor când pot învăța despre ultimele tehnologii?
Promovăm ideea că vechiul nu are valoare. Doar lucrurile noi sunt importante, nu-i așa?
Îi lăsăm pe toți să facă ce vor. Fără reguli, fără restricții. Așa se face progres, nu?

Într-o lume în care patromoniul este ignorat, acest ghid cu zece puncte nu ar trebui să fie considerat un plan de acțiune, ci mai degrabă un avertisment. Un trecut ignorat este ca un arbore fără rădăcini, precar și lipsit de identitate. Putem să ne întrebăm, în acest context, ce sens are să construim zgârie-nori dacă nu putem păstra un simplu castel medieval, un conac, o biserică veche intacte? Ce fel de societate suntem dacă alegem să uităm, în loc să ne amintim?

Adevărul este că fiecare monument distrus, fiecare clădire istorică lăsată în paragină, este o pagină ruptă din cartea istoriei noastre. O pagină pe care nu o vom mai putea reciti niciodată. Ce ar trebui să facem? Poate că ar trebui să întoarcem lista și să o citim invers. Să începem cu respectarea monumentelor, să continuăm cu promovarea valorilor culturale. În loc să urmăm acești zece pași simpli spre distrugere, ar trebui să alegem zece pași spre conservare.