Numeroase descoperiri arheologice întâmplătoare, survenite în diverse contexte, au fost ulterior aduse la cunoștința specialiștilor. Acestea au contribuit semnificativ la îmbogățirea documentației despre epoca antică a Daciei. Majoritatea acestor descoperiri au fost făcute cunoscute prin implicarea și grija localnicilor, care le-au păstrat sau le-au donat instituțiilor muzeale.
Un exemplu notabil al descoperirilor arheologice din regiunea Daciei este reprezentat de două monumente sculpturale ce înfățișează lei funerari romani. Aceste sculpturi au fost inițial semnalate de Dănilă Oprinescu din localitatea Costești, județul Hunedoara. Identificarea lor a avut loc în toamna anului 1966, în timpul unei cercetări arheologice desfășurate de H. Daicoviciu și I. Glodariu în Valea Sângeorgiului, tot în județul Hunedoara. Inițial, leii funerar au fost aduși cu decenii în urmă de Buda Geza, pentru a-și împodobi cu ei curtea casei.
Primul leu, sculptat în calcar, este bine conservat. Este reprezentat culcat pe o bază, cu laba stângă pe capul unui bovideu, posibil un vițel. Capul leului, cu gura deschisă și limba vizibilă, este decorat cu o coamă detaliată, amintind de conurile de brad. Finisarea detaliată a sculpturii reflectă abilitățile artistului, atât în redarea detaliilor fine, cât și în captarea ferocității caracteristice leului. Sculptura are dimensiuni impresionante: lungimea bazei de 1,09 m; lungimea leului de 0,94 m; înălțimea totală de 0,83 m. Petele albe observabile sunt rezultatul structurii neuniforme a calcarului, accentuate de intemperii.
Cel de-al doilea leu, de asemenea sculptat în calcar, este incomplet, lipsindu-i partea anterioară. Dimensiunile sale sunt: lungimea bazei de 1,10 m; lungimea păstrată a leului de 0,87 m; înălțimea de 0,53 m. Ambele sculpturi sugerează că au fost executate de același artist.
Este foarte probabil ca acești lei sculptați, destinați scopurilor funerare, să fi fost amplasați inițial de o parte și de alta a unei mici structuri, numită aedicula, care era frecvent utilizată în construcțiile religioase și cele de mormânt din Imperiul Roman. Imaginea leului, o prezență obișnuită în arta romană, își trage rădăcinile din artele Asiei de Vest, adesea legată de religiile orientale care au devenit populare în Roma. În locurile de înhumare, leul era văzut ca un simbol al puterii divine, având rolul de a proteja împotriva spiritelor rele și de a păzi locurile de odihnă veșnică.
Descoperirile din Valea Sângeorgiului nu sunt izolate, ci se înscriu într-un context mai larg de influență romană în Dacia, reflectând interacțiunea dintre populațiile locale și romane. Aceste descoperiri subliniază diversitatea și complexitatea moștenirii culturale romane în regiune, contribuind la înțelegerea modului în care elementele artistice și arhitecturale romane au fost integrate în cultura locală.