Dictatori nominalizați la premiile Nobel pentru Pace: Hitler, Stalin, Mussolini, Tito sau Rafael Trujillo

În cursul istoriei, printre nominalizații la câștigarea premiilor Nobel s-au numărat Adolf Hitler (1939), Iosif Stalin (1945 și 1948), Benito Mussolini (1935), Josip Broz („Tito”) – „Controversat dictator iugoslav care a fost declarat președinte pe viață către sfârșitul celor aproape trei decenii de guvernare” (1963) și dictatorul dominican Rafael Trujillo (1936). Aceste doua mici „erori”, așa cum au fost numite ulterior de organizatori, au fost comise din cauza statutului pe care cei doi îl aveau în perioada respectivă în Europa.

Olav Njolstad, secretar al agenției de știri AFP a Comitetului Nobel din Norvegia în 2019: „Sunt atât de mulți oameni care au dreptul să numească un candidat încât nu este foarte complicat să fie nominalizat”. Geir Lundestad, predecesorul lui Njolstad din comitet, a adăugat: „Este destul de ușor să fii nominalizat. Este mult mai greu să câștigi.”

În 1935, un grup de profesori universitari germani şi francezi înaintau propunerea ca dictatorul fascist Benito Mussolini să fie candidat Nobelul pentru Pace. Propunerea venea la câteva luni după ce Italia declanșase invazia Etiopiei.

Un alt dictator sângeros, Stalin, a fost propus pentru acest premiu în anii 1945 şi 1948. Odată ce nominalizările sunt primite, doar o parte din ele sunt păstrate pe o listă scurtă care este examinată de comitet. „Nici Hitler, nici Mussolini şi nici Stalin nu au fost examinaţi serios pentru premiul pentru pace”, a subliniat istoricul Geir Lundestad, fost secretar al comitetului.

Citește și Jurnalistul rus Dmitri Muratov donează medalia Premiului Nobel refugiaților ucraineni

Führer-ul ADOLF HITLER, cancelarul Germaniei, a fost propus pentru „Premiul Nobel pentru pace” printr-o Scrisoare către Comitetul norvegian al Premiului Nobel, trimisă pe 27 ianuarie 1939 de către Erik Gottfrid Christian Brandt, politician suedez, membru al Parlamentului suedez din partea Partidului Social Democratic între 1938-1943. Erik Brandt s-a dovedit antifascist încă din septembrie 1938, când a semnat o petiție care a dus la fondarea unei asociații antifasciste din Suedia.

Scrisoarea de nominalizare este datată 27 ianuarie 1939 şi a fost trimisă „Comitetului norvegian al Premiului Nobel”.

Conținutul scrisorii

„Către Comitetul Norvegian Nobel

Sugerăm cu umilință că Premiul pentru pace din 1939 i se atribuie cancelarului german și Führer Adolf Hitler, un om care, în opinia a milioane de oameni, mai mult decât oricine în lume, merită această recompensă foarte respectată.

Documente autentice arată că în septembrie 1938 pacea mondială era în mare pericol; a fost o chestiune de ore înainte ca un nou război european să izbucnească. Omul care, în acest timp periculos, ne-a salvat partea din lume din această teribilă catastrofă a fost fără îndoială marele lider al poporului german. În momentul critic, el nu a lăsat în mod voit să vorbească armele, deși ar fi avut puterea să pornească un război mondial.

Prin iubirea sa strălucitoare pentru pace, demonstrată mai devreme în faimoasa sa carte „Mein Kampf” – care, alături de Biblie, este probabil cea mai bună și mai populară operă literară din lume – împreună cu realizarea sa pașnică – anexarea Austriei – Adolf Hitler a evitat utilizarea forţei, eliberându-i pe concetățenii săi din Sudetenland și făcând patria sa mare și puternică. Probabil că Hitler, dacă nu va fi lovit de către militanții de război și va rămâne în pace, va pacifica Europa și, eventual, întreaga lume.

Citește și Volodimir Zelenski și poporul său, propuși la Premiul Nobel pentru Pace 

Din păcate există încă un număr mare de oameni care nu reușesc să vadă măreaţa luptă pentru pace a lui Adolf Hitler. Pe baza acestui fapt, nu aș fi găsit dreptul să nominalizez pe Hitler drept candidat la Premiul Nobel pentru Pace, dacă nu ar fi fost pentru un număr de parlamentari suedezi care au nominalizat un alt candidat, și anume Primul Ministru britanic Neville Chamberlain.

Această nominalizare pare să fie prost gândită. Deși este adevărat că Chamberlain, prin înțelegerea lui generoasă a luptei lui Hitler pentru pacificare a contribuit la salvarea păcii mondiale, ultima decizie a fost a lui Hitler și nu a lui Chamberlains! Lui Hitler și nimănui altuia trebuie în primul rând să i se mulţumească pentru pacea care încă predomină în cea mai mare parte a Europei; și acest om este și speranța pentru pace în viitor. 

Așa cum, evident, Chamberlain poate pretinde partea lui de pace, el putînd avea o parte mai mică din Premiul pentru Pace. Dar cel mai corect lucru pe care trebuie să-l faceți este să nu puneți un alt nume alături de numele lui Adolf Hitler și să aruncați astfel o umbră asupra lui. Adolf Hitler este, prin toate mijloacele, luptătorul autentic dat de Dumnezeu pentru pace, iar milioane de oameni din întreaga lume și-au pus speranțele în el ca Prințul Păcii pe pământ.

Stockholm, Ianuarie 27, 1939”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.