Destintul său s-a împletit cu cel al fanfarei muncitorilor din oraşul Călan, pe parcursul a 56 de ani. Încă din vara anului 1940, la vârsta de 13 ani, a fost recrutat în fanfara din localitate, ca elev la fligorn (trompetă Si b). Deşi destul de firav din punct de vedere al constituţiei fizice, dovedeşte reale aptitudini pentru instrumentul ales. Continuă această activitate la îndemnul profesorului său, dirijorul fanfarei în perioadă aceea, Anton Ciunderlic, deşi are de întâmpinat dezacordul părinţilor săi care se temeau pentru „sanatatea copilului”, care ar putea fi afectată în urma efortului depus la un instrument de suflat. În paralel cu studiul trompetei, începe cu acelaşi profesor şi studiul viorii.
Ca orice locuitor al oraşului lucrează în uzină, calificându-se în meseria de mecanic de locomotive.
Lucrează o perioadă la Constanţa, unde o întâlneşte Polixenia care ulterior îi devine soţie. Reîntors în Călan, continuă să activeze în formaţia de fanfară. După întreruperea temporară a activităţii fanfarei, în martie 1973, Carol Muntean este unul dintre membrii marcanţi care a făcut demersuri pentru reînfiinţarea fanfarei muncitoreşti. Este chiar propus de colectivul de instrumentişti în funcţia de dirijor. Acesta însă se consideră insuficient pregătit şi acceptă funcţia de dirijor secund pe lângă dirijorul Mihai Drâmboveanu.
Din anul 1975, în urma demisiei dirijorului principal, Carol Muntean preia conducerea fanfarei muncitoreşti din Călan, cu mici întreruperi până la moartea sa (28 martie 1996)
A dus o corespondenţă cu compozitorul Ioan Totan, de la care a primit îndrumări competente, atât în domeniul dirijatului cât şi în domeniul compoziţiei, axată în special pe muzica specifică fanfarelor (marşuri şi valsuri).
Ioan Totan a fost dirijor secund al Ansamblului Doina al Armatei din Bucureşti (1948-1950). Redactor şef la Editura Militară (1952-1954), redactor muzical la ESPLA Bucureşti (1955-1956). Documentarist la Uniunea Compozitorilor (1958-1960). A dirijat coruri şi orchestre simfonice
Conform lui Carol Munteanu, citat de presa locală, în 1991 anumiți lideri sindicali de secție din combinatul siderurgic „Victoria” Călan au cerut desființarea fanfarei pe motiv că susținerea financiară de către salariați îngreunează activitatea echipei de fotbal.