Dumitru Apostoiu

Dumitru Apostoiu (născut pe 15 iunie 1935, în Bolintin Vale, județul Giurgiu; decedat în 2001, București) a fost un jurist și om politic român din perioada comunistă, care a ocupat numeroase funcții importante în sistemul judiciar și partidul comunist.

Dumitru Apostoiu a urmat studiile la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, continuându-și educația prin cursuri postuniversitare și doctorat, precum și la Universitatea Politică și de Conducere. Cariera sa de bază a fost în domeniul juridic.

Dumitru Apostoiu a început să lucreze ca judecător la Tribunalul Popular raional Lehliu între anii 1958 și 1961. S-a alăturat Partidului Comunist Român în 1959 și a devenit secretar al organizației de partid și membru al Comitetului raional de partid Lehliu. Ulterior, a ocupat funcția de președinte al Tribunalului raional Drăgănești (1961-1966), judecător și președinte de colegiu al Tribunalului regional București (1966-februarie 1968) și președinte al Tribunalului județean Ialomița (februarie 1968-1973). A fost, de asemenea, deputat în Consiliul popular al județului Ialomița.

În perioada noiembrie 1973 – septembrie 1985, Dumitru Apostoiu a fost instructor al Secției pentru Problemele Militare și Justiție a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Din septembrie 1975, a ocupat funcția de președinte al Tribunalului Municipal București. A devenit membru supleant al biroului Comitetului Municipal de partid București începând cu 23 decembrie 1976. Apostoiu a fost președinte al Consiliului Legislativ între 24 mai și 3 noiembrie 1982, iar ulterior, secretar prezidențial și secretar al Consiliului de Stat, începând cu 3 noiembrie 1982.

Dumitru Apostoiu a fost deputat în Marea Adunare Națională, ales în circumscripția electorală nr. 5 Dorohoi, județul Botoșani (1985-1989).

De-a lungul carierei sale, Apostoiu a primit mai multe distincții, precum Ordinul Muncii clasa a III-a și Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a V-a (1981) și clasa a III-a (1984).

INDICE – Membrii C.C. al P.C.R.