Durcovici Anton. S-a născut pe 17 mai 1888, în localitatea Bad Deutsch- Altenburg din Austria Inferioară, ca cel de-al al doilea copil al soților Francisc și Maria. La vârsta de șase ani a emigrat împreună cu mama sa la Iași, unde a frecventat cursurile Școlii Elementare a Parohiei Catolice. S-a transferat la o școală din Ploiești, de aici la București, unde s-a înscris la Școala Arhiepiscopală „Sf. Andrei” (1898-1901) și Liceul „Sfântul Iosif” (1901-1906).
La data de 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a- și continua studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide” (1906-1911). În perioada 1910-1911 a obținut doctoratul în filosofie de la Universitatea „Toma de Aquino” și licența în drept canonic de la Universitatea Gregoriană.
A fost sfințit preot în ziua de 24 septembrie 1910 în Bazilica „San Giovanni in Laterano”. Revenit în țară, a fost timp de mai mulți ani profesor de religie la Liceul „Sf. Iosif” din București și a activat ca administrator parohial în Tulcea. Pentru simplul fapt că era cetățean austro-ungar a fost arestat în data de 27 august 1916 și închis împreună cu ați preoți catolici, eliberat ulterior de regele Ferdinand I. S-a întors la București, unde a fost numit preot vicar la parohiile din Târgoviște și Giurgiu.
A activat ca profesor de religie la Liceele „Sf. Iosif” și „Sf. Andrei” din București, mai târziu rector al capelelor școlilor catolice, predicator la biserica „Sf. Maria a Darurilor”, președinte al Asociației Mariane de bărbați și tineri din București. După Primul Război Mondial a devenit profesor și rector al Seminarului Teologic Arhidiecezan „Sf. Duh” (1924-1947), vicar general al Mitropoliei Romano-Catolice de București (1935-1947) și canonic al aceleiași arhidieceze. A fost decorat de regele României cu Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer.
Fondator al revistei Farul nou, publicație la care au colaborat, între alții, Gala Galaction și Nichifor Crainic. După instalarea comunismului, a fost reținut de pe stradă în data de 26 iunie 1949 și condus în arestul central al Securității din București, unde a fost anchetat timp de aproape un an. În iunie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Jilava, de aici la închisoarea din Sighet, unde, cauza condițiilor de exterminare, a murit în noaptea de 10 decembrie 1951.
Bibliografie: Doboș, Fabian, Viața episcopului Anton Durcovici, martir al Bisericii Catolice din România, Editura Sapientia, Iași, 2010; Doboș, Anton; Despinescu, Anton, Episcopul Anton Durcovici – o viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Editura Sapientia, Iași, 2003; Dancă, Wihelm; Durcovici, Anton, Lecții tomiste despre Dumnezeu (1936-1940), Editura Sapientia, 2008.