Emerich Hummel s-a născut la 6 iunie 1911 în orașul Călan, județul Hunedoara, într-o familie de etnici germani. În copilărie, a urmat studiile primare și gimnaziale în localitate, iar mai târziu s-a înscris la Școala de Preoți din Alba Iulia, unde și-a propus să urmeze o carieră ecleziastică. Cu toate acestea, Hummel a ales o altă direcție, orientându-se către domeniul cultural.
Începând din 1935, Emerich Hummel s-a implicat activ în viața culturală a comunității din Călan. A fost membru al corului Uzinei Călan și al Fanfarei locale, promovând muzica și cultura într-o perioadă de transformare socială. De asemenea, a predat ore de muzică la școala generală din oraș, contribuind la formarea artistică a mai multor generații de elevi. Printre aceștia s-au numărat viitori membri ai formațiilor locale de muzică ușoară, precum Selena, Poseidon și Solaris. Implicarea sa a avut un impact direct asupra fiului său, Emerich Hummel Junior, care a urmat o carieră în domeniul muzical.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în ianuarie 1945, Emerich Hummel a fost printre etnicii germani din Călan deportați în fosta Uniune Sovietică. A petrecut patru ani lucrând într-o mină din Donbas, Ucraina, activitate care i-a afectat grav sănătatea.
După întoarcerea din deportare, Emerich Hummel și-a reluat activitatea culturală.
Pentru contribuțiile sale, Emerich Hummel a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa I în 1968, printr-un decret emis de Consiliul de Stat. De asemenea, în 1970, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la întrăințarea Uzinei „Victoria” din Călan, i s-a conferit Medalia Muncii.
După moartea sa, în 2 februarie 1972, Emerich Hummel a fost onorat post-mortem cu titlul de Cetățean de Onoare al orașului Călan în 1999.