Strănepot al memorandistului Ioan Rațiu și frate cu Anton Rațiu, considerat un fidel colaborator al lui Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Rațiu, medic principal la Uzina „Victoria” Călan (înainte de 1950), a urmat, la scurt timp de la instalarea regimului totalitar de stânga să fie arestat, însă eliberat după intervențiile fratelui său și a lui Romulus Zăroni pe lângă Petru Groza.
Folosindu-se de un fals pretext, practică obișnuită cu atât mai mult în regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autoritățile au reușit, în 1948, să-l rețină și să dispună arestul său. Din memoriile lui Anton Rațiu aflăm: „(…) Jandarmeria din localitatea Călan, județul Hunedoara, care a operat arestarea din ordin superior, cunoscând faptul că fratele meu, atunci medic la Uzinele Călan, era foarte apreciat și iubit de muncitorime, au procedat în felul următor: au ales ora de vârf și, pretextând că la postul de jandarmi este un cetățean grav bolnav care nu poate fi transportat la dispensarul medical din localitate, l-au rugat să se deplaseze imediat la post pentru a-i acorda primul ajutor. Fratele meu, luându-și cele necesare în vederea salvării «accidentatului», a sosit imediat la locul indicat. Ajuns acolo, a fost vârât cu forța într-o mașină sosită la Călan și, cu cătușe la mâini, a fost transportat la Deva (… ).”
Citește și Noiembrie 1945: Muncitorii din Călan au cerut moartea lui Maniu și Brătianu
Refugiat din județul Bistrița-Năsăud, în urma Dictatului de la Viena, Emil Rațiu s-a adaptat repede la noul loc de muncă, unde a legat prietenii cu muncitorii din Uzina „Victoria”.
La data arestării sale: „Muncitorii Uzinelor Călan, fiind informați, au părăsit în masa lucrul și, încolonați, au plecat la postul de jandarmi. Acolo au aflat că a fost trimis la Deva. Muncitorii, în aceeași formație, au plecat pe jos la Deva, să-l salveze. Legiunea de jandarmi fiind anunțată de sosirea muncitorilor, a dat ordin ca deținutul să fie transportat direct la Caracal. Așa s face că muncitorii, în loc să se înapoieze la Călan și să-și vadă de lucru, au format o delegație numeroasă care s-a deplasat, așa cum erau îmbrăcați în haine de lucru, în comuna Nădăștia, la locuința de la țară a lui Romulus Zăroni, atunci Ministrul Agriculturii din partea Frontului Plugarilor, al cărui președinte era Petru Groza. Găsindu-l acasă, a fost constrâns de muncitorime să intervină imediat pe lângă Petru Groza ca medical Emil Rațiu să fie eliberat.”
Citește și Uniunea Femeilor Antifasciste din România avea printre primele filiale din țară în Călan
Apropiat al lui Petru Groza, fostul ministru a făcut mai departe demersuri pe lângă acesta ca medicul să fie eliberat, ceea ce s-a și întâmplat la scurtă vreme, după cum mărturisea fratele său, Anton Rațiu, înalt funcționar în Ministerul de Interne, în mâna căruia ajunsese memoriul muncitorilor din Uzina Călan, adresa fostului ministru și cea a lui Petru Groza: „Romulus Zăroni, ajuns la București, a făcut o adresă către primul ministru, la care a anexat memoriul muncitorilor, a făcut o altă adresă, de data aceasta către Ministerul Afacerilor Interne, prin care se solicita eliberarea fratelui meu. Adresa primului ministru, împreună cu adresa ministrului Zăroni și memoriul muncitorilor de la Uzinele Călan, au ajuns la mine. Cu actele respective m-am prezentat la Teohari Georgescu. Eliberarea a fost ordonată imediat.”
Anterior, în urma Dictatului de la Viena, Emil Rațiu a fost condamnat la moarte prin spânzurare, scăpând refugiindu-se din zona natală. Peste puțin timp s-a mutat în Călan, unde a devenit medicul Uzinei. În decembrie 1952 a fost împușcat de grănicerii iugoslavi, în încercarea de a fugi din România.