Eroii din România ai Holocaustului, ne-evrei

Eroii din România ai Holocaustului, ne-evrei

Distribuie

Memorialul Victimelor Holocaustului din Israel, constituit în 1953 la Ierusalim, printr-o hotărâre a Knesset-ului (parlamentul israelian), a luat cu mai multe decenii în urmă, prin intermediul institutului Yad Vashem, decizia de a onora memoria eroilor ne-evrei cu titlul „Drept între popoare”. Printre ei regăsindu-se și români, maghiari, nemți etc domiciliați în România.

Titlul este acordat în viață sau post mortem martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, și-au riscat viața, și-au pus familia în pericol sau și-au risipit economiile cu scopul de a-i salva de la deportare pe evrei.

Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate” (Înalta Curte de Casație israeliană). Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare” primesc – în afară de titlu – o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului, care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare” din „Grădina Drepților între popoare”, lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim.

Viorica Agarici

Una dintre persoanele distinse cu acest titlu a fost Viorica Agarici (1886-1979), președinta filialei locale a Crucii Roșii din orașul Roman în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În noaptea de 2 iulie 1941, în gara din Roman, după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est, ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții” care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași. Folosind funcția pe care o ocupa, ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale, obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren. Dosar 2062.

Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România consemnează: „Sunt exemplare intervențiile curajoase și salvatoare ale farmacistului ieșean D. Beceanu în timpul pogromului de la Iași, sau acțiunea președintei locale a Societății de Cruce Roșie din Roman, Viorica Agarici, cea care a inițiat și a condus acordarea de prim-ajutor supraviețuitorilor din „trenul morții”. În timpul aceluiași masacru de la Iași, s-a remarcat exemplar directorul unei mori din apropierea orașului, inginerul Grigore Profir, care a înfruntat amenințările soldaților germani și ale jandarmilor locali și a reușit să ascundă și să salveze de la moarte zeci de evrei ieșeni.”

Același raport mai arată: „Viorica Agarici, de pildă, atacată de localnici pentru fapta ei umanitară, deși mamă a unui celebru pilot militar, sau poate tocmai de aceea, a fost nevoită să demisioneze și să se refugieze la București.

Anghel T. Anuțoiu

Un alt nume care s-a remarcat prin faptele sale a fost Anghel T. Anuțoiu, născut în 1914, în Nistorești, județul Putna, Regatul României, luptător pentru drepturile omului. Dosarul nr. 1395 de la Yad Vashem cuprinde mărturii asupra faptelor lui Anuțoiu.

„Între anii 1938 și 1944, în calitatea sa de secretar al Comandamentului Corpului 5 Armată, a avut posibilitatea să afle secrete de mare importanță, cum ar fi raziile în care trebuiau să fie arestați evreii. Anghel Anuțoiu a folosit aceste știri pentru a-i avertiza pe evrei de pericol și, în acest fel, unii au putut să găsească, chiar cu ajutorul lui, locuri de ascuns și au rămâne în viață” (Mina Iancu, directoarea adjunctă a departamentului „Drepți între Popoare” de la Institutul pentru Studierea Holocaustului din Ierusalim).

„Între 1938-1944, Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război „Marele Voievod Mihai”. El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău, Brașov, Odobești, Piatra-Neamț și Buzău care urmau să fie arestați – așa că au putut fugi la timp – și i-a ajutat să găsească adăpost.”

S-a stins din viață în 2003.

Theodor Criveanu

Născut Theodor Rățoi, a fost un avocat, judecător și ofițer român, care în perioada celui de-al doilea război mondial și-a riscat viața, familia și avutul în acțiuni umanitare de salvare a sute de evrei din ghetoul Cernăuți. A trăit între 1 martie 1900 și 1 ianuarie 1988.

După război s-a căsătorit cu Malvina Hefter, fiica unuia dintre evreii salvați de el. În anul 1950 Hefter și fiul lor Willy au emigrat în Israel. Criveanu a rămas în România, unde a profesat ca avocat și judecător.

În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Suceava. În 1987 fiul său din Israel l-a revăzut prima dată în cursul unei vizite în România. Theodor Criveanu a decedat în 1988 și a fost înhumat în cimitirul din Dorohoi, conform dorinței sale. În 2007 a primit, post-mortem, titlul și medalia de „Drept între popoare”.

Regina mamă Elena a României

Printre personalitățile implicate o regăsim și pe Regina mamă Elena a României (Prințesă de Grecia și Danemarca), la ajutorul căreia s-a apelat pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți. După ce s-au adresat mai multor personalități, Regina mamă Elena, însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu, au apelat la Ion Antonescu, care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar”.

În 1943 și la începutul lui 1944, Regina mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care au supraviețuit Holocaustului, inclusiv a mii de orfani evrei, din Transnistria. În anul 1993, Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia „Drept între Popoare” (Dosar 5106).

Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre KaradjaPrince_C_Karadja_1916

În aceeași perioadă, Constantin Karadja (nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n. 24 noiembrie 1889, Haga – d. 28 decembrie 1950, București), diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil român de origine olandeză, membru de onoare (1946) al Academiei Române (eliminat din Academia RPR în 1948), făcea demersuri, prin scrisori, memorii, referate ș.a. adresate superiorilor săi, inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu, pentru salvarea de la deportare a evreilor.

Demersurile sale, apreciază istoricii, au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 52.000 de evrei (bărbați, femei, copii) din Europa.

La 15 septembrie 2005, în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin, în prezența ambasadorului României, lui Constantin Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare”

Áron Márton

Fostul episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia, între anii 1938-1980, Áron Márton (n. 28 august 1896, Sândominic, Comitatul Ciuc, Austro-Ungaria – d. 29 septembrie 1980, Alba Iulia, România), este amintit de fostul Șef-Rabin al Clujului, Moshe Carmilly-Weinberger, în lucrarea sa „Istoria evreilor din Transilvania (1623-1944)”, evidențiind contribuția sa la salvarea a mii evrei: „În acele vremuri tragice s-a reliefat măreția umană a episcopului Márton Áron, singurul episcop maghiar în Transilvania care în 18 mai 1944, în Biserica Sfântul Mihail din Cluj, și-a ridicat glasul și a rugat, a somat societatea maghiară să ajute evreimea adunată în ghetouri și aflată în fața deportării.”

Într-o scrisoare adresată primului ministru ungar Döme Sztójay a scris: „Împreună cu credincioșii diecezei mele a trebuit să constat cu stupoare măsura iresponsabilă prin care nu se cruță viața evreimii, mergându-se până la ultima limită a inumanului. Cu respect și în deplină cunoștință a responsabilității mele, vă atrag atenția că pentru o astfel de faptă un om, chiar dacă este prim-ministru, ori un guvern, nu are mandat pentru că povara o va purta un întreg popor. Tocmai de aceea, vă rog să retrageți imediat această măsură!”

Citește și Muzeul de Istorie din Siret va deveni după restaurare Memorialul Holocaustului din Bucovina

Într-o altă scrisoarea, adresată ministrului ungar de interne Andor Jaross, a scris: „Cu atât mai mare este stupoarea noastră că, deși vă cunoaștem ca pe un catolic convins, acum, prin măsurile adoptate, nu atingeți nivelul unui creștin și nici măcar cel de minim-uman. Cu respect, dar cu toată greutatea cuvântului meu, vă rog să retrageți imediat dispozițiile dumneavoastră recente, sau, dacă vă este imposibil, să vă dați imediat demisia din funcție.”

Valeriu Moldovan, salvator ucis mai târziu de comuniști în închisoare

Valeriu A. Moldovan (n. 5 august 1875 la Câmpeni – d. 19 iulie 1954 în închisoarea din Sighetu Marmației), fiul lui Anania și Ludovica Moldovan, a fost un luptător pentru drepturile românilor din Transilvania în timpul regimului austro-ungar, publicist, avocat, profesor universitar la Facultatea de Drept din Cluj, deputat, membru al Partidului Național-Țărănesc.

Se cunoște că Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița, Transilvania de Nord. Distins, post-mortem, cu titlul de „Drept între Popoare” pentru că a a salvat familia Fleischman în 1944 (Dosar 5999).

Valeriu Moldovan a fost căsătorit cu Augusta, născută Vladutiu, alături de care a avut 5 copii, rămași orfani de tată din iulie 1954.

Sabin Motora 

Născut în 1892, într-o familie originară din Apuseni, Sabin Motora a fost un ofițer de carieră în jandarmeria română. Comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka, care la data aceea au făcut parte din Transnistria română.

Sub presiunea Armatei Roșii, condusă de mareșalul Rodion Malinovski, trupele germane și române au fost obligate ca în primăvara anului 1944 să se retragă din Transnistria. În acel moment, Sabin Motora era comandantul lagărului de la Vapniarca, în care se aflau 611 evrei. Acesta a reușit să-i aducă cu bine în România pe 608 din cei 611 evrei cu care plecase spre țara noastră, în condițiile în care trei dintre ei evadaseră pe drum, cu complicitatea celor ce păzeau garnitura de tren (Dosar 2394).

Valer (Valeriu) Pop 

Valer (Valeriu) Pop s-a născut pe 26 august 1892, în Buduș, comitatul Solnocul Interior (astăzi Bistrița-Năsăud), fiul lui Alexandru Pop, preot greco-catolic, și al Aureliei (născută Karșai). Fost ministru al Justiției în guvernul Nicolae Iorga și ministru secretar de stat în guvernele Tătărăscu (1936 – 1937).

În 1933, Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas, evreică din familia Farkaș, adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie, Katalin-Catherina. După ocuparea Ungariei de către Germania, în martie 1944, Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra, pe Lina Farkas, în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj, pentru a o salva de deportare (Dosar 2580).

S-a stins din viață la 1 noiembrie 1958, în București.

Traian Popovici

Primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Traian Popovici (n. 17 octombrie 1892, satul Rușii Mănăstioarei, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. 4 iunie 1946, satul Colacu, comuna Fundu Moldovei, județul Suceava) este cunoscut pentru că a oprit deportarea a 20.000 de evrei din Bucovina împotriva planului de „curățirea terenului” al mareșalului Ion Antonescu.

Ca urmare a acțiunilor sale, Bucovina, ziarul oficial al guvernului, a publicat articole tendențioase despre Traian Popovici, iar evreii au fost numiți „oamenii lui Traian”.

Găsit vinovat de eliberarea certificatelor pentru evitarea deportărilor, a fost înlocuit din funcție după zece luni. În urma reluării deportărilor de către noul primar, se estimează că au pierit cinci mii de persoane salvate inițial de fostul primar Traian Popovici.

Raoul Șorban 

Personalitate a vieții culturale din Transilvania, Raoul Șorban (n. 4 septembrie 1912, Dej – d. 18 iulie 2006, Cluj-Napoca), critic de artă, pictor, scriitor, eseist și memorialist român, s-a implicat la rândul lui în salvarea evreilor.

În mai 1944, Raoul Șorban l-a ajutat pe rabinul Moshe Carmilly-Weinberger, rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo în București, să se întâlnească cu Iuliu Maniu pentru a căuta căi de salvare.

În mărturia sa Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Raoul Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată (Dosar 3499).

Alți salvatori laureați

Rozalia Antal

De loc din Satu Mare, Transilvania de Nord, Antal Rozalia și-a salvat vecinii, familia de evrei Handler, ascunzându-i în casa sa, în decursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Dosar 0593.

Vasile Băiaș, Maria Băiaș

Vasile Băiaș și soția lui, Maria, erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului, cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania. În aprilie 1944, când s-a înființat ghetoul din Dej, soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui, familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor. Dosar 615.

Dumitru Beceanu

Dr. Dumitru Beceanu, farmacist, deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române. La 29 iunie 1941, când a început pogromul în Iași, Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui, care se afla deasupra farmaciei. Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo. Dosar 3515.

Gheorghe Cojoc

Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț. În iulie 1942, ing. Gheorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului. În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria. Dosar 2731.

Cuciubă Traian – tatăl, Cuciubă Traian – fiul

Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu, Rosenthal, dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord, să scape de deportarea din 1944, trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei. Dosar 8923.

Dumitru Adrian Strauss-Tiron, Gabriela – Catană Maria

Au salvat o familie din Transnistria. Dosar 6843.

Stefan Farkaș, Rozalia Farkaș

În septembrie 1944, Eugen Szabo (fost Salzberger), un tânăr evreu, se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea. Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo, împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă, în pivnița casei lor. Dosar 5103.

Constanța Florescu

Constanța Florescu (n. 1908), din București, a adăpostit-o cu grijă și devotament, în casa sa, între anii 1941-1944, pe Roza Hendler. Dosar 4398.

Gheorghe Petre I.

Preot ortodox în Sarovo, regiunea Golta, Petre Gheorghe a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero, Transnistria. Dosar 10060.

Alexandru Ghițescu

La 21 ianuarie 1941, în timpul pogromului de la București, când vecinul lui, avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul, Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia, salvându-i viața. Dosar 5014.

Bandi Grosz

În mai 1944, Bandi Grosz, din Dej, Transilvania, a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou. Dosar 1549.

Hîj Simion 

Dr. Simion Hîj, avocat din Cernăuți, a ajutat mai multe familii evreiești. Când a început evacuarea ghetoului, Dr. Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna, pentru a fi trimise spre deportare. Dosar 725.

Peter Lajos

Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj. El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă, ca Janos Kovacs. Dosar 3941

Florian Manoliu

Florian Manoliu, diplomat român în Elveția, a participat la salvarea unor evrei maghiari în anul 1944. Dosar 9160.

Emilian Mărculescu

În 1942, în câteva călătorii la Cernăuți, Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român, care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții, sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților, spre a fi executați. Dosar 4779.

Rozsi Muranyi

În timpul războiului, Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare, Transilvania. După invadarea Ungariei de către Germania, în martie 1944, Muranyi a ascuns 8 evrei, din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944, când orașul a fost eliberat. Dosar 534.

Elisabeta Nicopoi-Strul

Datorită lui Nicopoi, familia Strul, șapte persoane – tatăl, mama și frații – au fost salvați în timpul pogromului de la Iași, la 29 iunie 1941. Dosar 3416.

Nits Janos, Nits Gyula, Nits Aliz

Împreună u salvat evrei în Transilvania de Nord, în 1944.

Onișor Ioana, Demusca Letiția, Crăciun Ana, Crăciun Pavel

În mai 1944, familia Onișor – văduva Ioana și copii ei, Victor de 21 de ani, Lazăr de 18 ani, Letiția de 16 ani și Ana, măritată cu Pavel Crăciun, erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure, la circa 4 km de orașul Bistrița, Transilvania de Nord. La 1 mai, cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou, de unde au fost deportați în lagărele de exterminare, 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor, care le pregătise un ascunziș. Dosar 1406.

Paelungi Ștefan

Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului, într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său. Dosar 6999.

Pal (Kudor) Anna, Pal Jeno

În aprilie 1944, aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști, evreica Nissel a decis să fugă în România. I-a rugat pe Anna și Jeno Pal (ulterior soțul ei) să-i ascundă copilul și ei au făcut-o, conștienți de riscul asumat. Dosar 6540.

Pântea Nona

În 1941, în timpul pogromului de la Iași, Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini, salvându-le viața. Dosar 3455.

Pocorni Egon, Pocorni Nicolina

Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin, județul Moghilev, Transnistria. Văzând suferințele evreilor, el și soția lui i-au ajutat după cum au putut. Dosar 2855.

Pop Nicolaie, Pop Maria, Pop (Saileanu) Aristina

Familia Pop, fermieri din satul Lăpușul Românesc, Transilvania de Nord, s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei, întreținându-i cu tot ce aveau nevoie. Dosar 7123.

Profir Grigore

Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași. În iunie 1941, când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție, a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină, salvându-i de la moarte. Dosar 3514.

Puti Alexa, Puti Maria, Puti Todor

Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare, Transilvania. În 1944, Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră, la marginea pădurii de lângă casa sa. Maria și Todor, copiii lui Puti, și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână. Dosar 3739.

Mircea Petru G. Sion

În timpul războiului, avocatul Mircea Petru G. Sion a fost numit judecător la un tribunal militar. El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă. A făcut tot posibilul să-i salveze. Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului, riscându-și viața, familia și averea. Dosar 3384.

Stoenescu Ioana, Stoenescu Pascu

În ianuarie 1941, în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București, familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor, salvându-le viața. Dosar 566.

Stroe Magdalena

A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944, în Transilvania de Nord.

Suță Ioan

În septembrie 1944, Ioan Suță din orașul Satu Mare, Transilvania de Nord, a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă. Dosar 1827.

Szakadati Janos, Szakadati Juliana

În 1944, soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea, Transilvania de Nord. Magazinul lor era lângă ghetoul orașului, în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții. Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou, fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața. Din mai 1941 până la sfârșitul războiului, familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor. Dosar 1812.

Toth Jozsef

În 1944, Jozsef Toth, profesor de liceu, era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj, Transilvania, în casa lui Ludovic Weissberger. Când s-au început deportările evreilor din Cluj, Toth i-a ascuns pe Weissberger, pe soția lui Hermina, pe fiica lor Clara-Luisa, pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca, în bucătăria casei. Dosar 6026.

Tubak Maria

La 21 ianuarie 1941, în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București, Maria Tubak și Stefan Marin, care lucrau la o fabrică de cherestea, s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei, cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român. Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită. Dosar 4860.

Zaharia Josif

Josif Zaharia (Zacharias) – care aparținea minorității șvabe – era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara. În 1941, Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani, speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost. Băiatul era Benjamin Weiss, elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad. Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el. A obținut acte false pentru el, l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său. Dosar 6177.