Evoluția administrativă a satelor din UAT Călan, 1876‐2021

LOCALITATEAPERIOADA 1876–1925PERIOADA 1925–1950PERIOADA 1950‐1968PERIOADA 1968‐2021
Călancom. Batiz, pl. Hunedoara (Crişeni)reş. com. Crişeni, pl. Haţegreş. com. Crişeni/oraş Călan, raion Hunedoaraoraş, reş. oraş Călan
Streisângeorgiureş. com. Streisângeorgiu, pl. Haţegreş. com. Streisângeorgiu, pl. Haţegreş. com. Streisângeorgiu, raion Hunedoaraoraş Călan
Batizreş. com. Batiz, pl. Hunedoarareş. com. Batiz, pl. Hunedoaracom. Crişeni, raion Hunedoaraoraş Călan
Călanu Miccom. Batiz, pl. Hunedoaracom. Crişeni, pl. Haţegcom. Crişeni, raion Hunedoaraoraş Călan
Strei‐Săcelcom. Streisângeorgiu, pl. Haţegcom. Streisângeorgiu, pl. Haţegcom. Streisângeorgiu, raion Hunedoaraoraş Călan
Sântămăria de Piatrăcom. Batiz, pl. Hunedoaracom. Batiz, pl. Hunedoaracom. Crişeni, raion Hunedoaraoraş Călan
Sâncraicom. Hăşdat, pl. Hunedoaracom. Hăşdat, pl. Hunedoaracom. Crişeni, raion Hunedoaraoraş Călan
Valea Sângeorgiuluicom. Chitid, pl. Haţegcom. Streisângeorgiu, pl. Haţegcom. Streisângeorgiu, raion Hunedoaraoraş Călan
Gridcom. Dâncu Mare, pl. Orăştiecom. Dâncu Mare, pl. Orăştiecom. Streisângeorgiu, raion Hunedoaraoraş Călan
Ohaba Streicom. Streisângeorgiu, pl. Haţegcom. Streisângeorgiu, pl. Haţegcom. Streisângeorgiu, raion Hunedoaraoraş Călan
Streicom. Ruşi, pl. Haţegcom. Crişeni, pl. Haţegcom. Crişeni, raion Hunedoaraoraş Călan
Nădăştia de Suscom. Hăşdat, pl. Hunedoaracom. Hăşdat, pl. Hunedoaracom. Hăşdat, raion Hunedoaraoraş Călan
Nădăştia de Joscom. Hăşdat, pl. Hunedoaracom. Hăşdat, pl. Hunedoaracom. Hăşdat, raion Hunedoaraoraş Călan

Batiz (Batyz, Botiz), atestat documentar în 1404, este situat la nord de orașul Călan. Localitatea a fost o perioadă lungă (aproximativ 1880‐1950) reședință a comunei Batiz. Odată cu construcția Uzinelor de Fier Călan, în sat ajung mai mulţi coloniști de etnie germană atrași de locurile de muncă oferite, dar şi de terenul propice practicării agriculturii. Numărul acestora ajunge la 102 în anul 1910, ca apoi să crească până la maximul de 166 în anul 1966. După căderea regimului comunist aceștia au emigrat. În vara anului 1968, cercetătorii Magdalena Bunta și Paul Gyulai scoteau la lumină, în vatra localității, vestigiile primei și celei mai renumite Manufacturi de faianță fină din centrul și estul Europei. Manufactura de ceramică fină de la Batiz a funcționat vreme de peste o jumătate de secol, între anii 1810-1865. La începutul anilor ’70 se pune în funcțiune în Batiz o stație de tratare a apei. 

Citește și Nicolae Iordan (n. 1877 – d.1939). Un cărturar uitat

În 1920, numărul de locuitori era 675. Primar – Birișoni Petru, notar – Cișmașiu Cornel, învățătoare – Ioandrea Mărioara, preot paroh, Truca Ioan, ape gazoase (fabricanți) – Holzwarth Iacob, cârciumari – Hintea Mihail, Holzwarth Iacob, dărăcitori (ulei vegetal) – Birșoni Petru, Muntean Valeriu, dărăcitori de lână – Dr. Desideriu Filip, mori Dr. Desideriu Filip, ulei vegetal (fabricanți) – Birșoni Petru, Muntean Valeriu. 

Călanul Mic (Kis Kalan), atestat documentar în 1387, este cunoscut încă de pe vremea romană, când băile termale din localitate erau apreciate în întreg Imperiul Roman, fiind cunoscute sub numele de Aquae. Satul este menționat ca având statut de târg. Inițial satul a făcut parte din comuna Batiz până în anul 1925, apoi a fost alipit comunei Crișeni (devenită ulterior Călan). Principalii factori care au influențat dezvoltarea satului au fost construcția căii ferate Simeria‐Petroșani şi construcția fabricii de extracție şi prelucrare a calcarului şi dolomitei. În 1920, numărul de locuitori era 181.

În anul 1967, la Călanul Mic s-a descoperit un tezaur, pus într-o pungă adăpostită într-un vas din lut, format din monede medievale de secolele XVI-XVII. Tezaurul de la Călanul Mic a fost descoperit în septembrie 1967 în urma arăturilor de toamnă efectuate pe o parcelă aparținând C.A.P.-ului din localitate. El a fost găsit în locul numit „După vii” în mijlocul vestigiilor romane de acolo. Monedele au fost introduse într-o pungă din pânză de cânepă şi astfel au fost introduse într-un vas de lut de culoare roz deschis. Monedele tezaurului au fost emise în Imperiul Roman, Transilvania, Ungaria, Polonia, Suedia, Austria şi orașele germane. Cea mai recentă piesă a tezaurului este datată în anul 1686.

Citește și Petru Șinca, preot și veteran al Războiului de Independență. Povestea unui destin

Grid (Grede, Gyryd), atestat documentar în 1392, este situat în partea de est a oraşului Călan, în zona dealurilor Orăștiei, în zona de izvoare a pârâului Grid, la confluența mai multor scurgeri torențiale de apă. Satul a fost inclus în comuna Dâncu Mare până în anul 1950, ca apoi, între 1950 şi 1968, să treacă la comuna Streisângeorgiu iar în final, după 1968, la orașul Călan. În 1920, numărul de locuitori era 683. Primar – Cioban F., notar – Figuli Ioan. Preot paroh, Tămășoi Petru.

În primăvara anului 1957 s-au descoperit aici, de către Samoilă Dănesc, 600 de dinari medievali ascunși într-un urcior de pământ confecționat dintr-o pastă de culoare gălbuie. Cele mai vechi monede din tezaur au fost bătute de Vladislav al II-lea (1490-1516) regele Ungariei. Anul ultimei emisiuni este 1552. Se presupune că ascunderea lui în pământ are legătură cu frământările care au zguduit Transilvania aproape jumătate de secol după victoria turcilor de la Mohacs din 29 august 1526 ce a însemnat dezmembrarea Ungariei medievale.

Nădăştia de Jos (Also Nadasd, Nădăştia Inferioară), atestat documentar în 1419, este situat în partea de sud‐vest a zonei vechi a oraşului Călan, în partea nordică a dealurilor Nădăștiei, în lunca pârâului Nădăştia. La începutul secolului XX, în partea sudică a satului sunt plantate primele livezi (măr şi prun), acestea fiind extinse sistematic după cel de‐al doilea război mondial, odată cu instaurarea regimului comunist. În 1920, numărul de locuitori era 536. Primar – Todoroni Aron, notar – Muntean Eremia, învățător – Rain George; preot paroh, Rain George.

Citește și Ada Orleanu, opt ani profesoară în Călan, unde a domiciliat două decenii

Nădăştia de Sus (Felso Nadasd, Nădăştia Superioară), atestat documentar în 1477, este situat pe cursul superior al pârâului Nădăştia, în amonte de satul Nădăştia de Jos. La fel ca şi în cazul satului Nădăştia de Jos, condiționările reliefului au făcut ca acesta să se dezvolte preponderent liniar pe direcţia NV‐SE. Până în anul 1968 au făcut parte din comuna Hăşdat, iar odată cu desființarea acesteia au trecut la orașul Călan. În 1920, numărul de locuitori era 614. Primar – Chiceidean Alex, notar – Muntean Eremia, preot paroh – Popovici Gheorghe.

Ohaba Streiului (Strigyohaba) este un sat relativ nou, format în secolul XIX, prin mutarea unui nucleu al satului Streisângeorgiu (ca urmare a colonizări unor familii de ceangăi). Apare evidențiat pentru prima dată de către hârțile din cea de-a treia ridicare habsburgică din anul 1896. În 1920, numărul de locuitori era 156. Primar – Bordei Dumitru, notar – Groza Nicolae, preot paroh – Uiețiu Ieronim.

Sâncrai (Szent‐Kiraly), atestat documentar în anul 1320, este situat în lunca pârâului Sâncrai, în amonte de satul Călanul Mic. Evoluția ulterioară este legată de dezvoltarea Uzinelor Călan. Satul a făcut parte din comuna Hăşdat până în 1950, când este alipit comunei Crișeni, iar din 1968 trece la Călan. În 1920, numărul de locuitori era 570. Primar – Șinca Gheorghe, notar – Muntean Eremia, învățătoare – Muntean Olivia.

Sântămăria de Piatră (Ko‐Boldogfalva), atestat documentar în 1346. La sfârșitul secolului XIX s‐a construit primul pod peste Strei, biserica şi o moară pe malul pârâului Sântămărie. Satul a fost inclus în comuna Batiz până la desființarea acesteia în 1950, ulterior fiind mutat în comuna Crișeni/orașul Călan. În 1920, numărul de locuitori era 478. Primar – Popovici Eugen, notar – Cișmașiu Corneliu, cârciumari – Hirsch Simion, mori (pe apă) – Hirsch & Co.

Citește și Deportarea în URSS a etnicilor germani din Călan

Streisângeorgiu (Szent Gÿörgÿ), atestat documentar în anul 1377, este situat în partea de sud a orașului nou Călan. Odată cu construcția Uzinelor de Fier Călan, Streisângeorgiu, alături de fostul sat Crișeni, au oferit atât forță de muncă, cât şi spațiu pentru construcția de locuințe. Începând cu anul 1968 satul a fost declarat localitate componentă a oraşului Călan. Anterior a fost reședința comunei cu acelaşi nume. În 1920, numărul de locuitori era 748. Primar – Pădurean Moise, notar – Groza Nicolae, învățător – Părăian Romulus, preot paroh – Uiețiu Ieronim, cârciumari – Bruckenstein Adalbert, Mayer Herman, cișmari – Usca Andrei, comercianți (articole mixte) – Bruckenstein Adalbert, Mayer Herman, Societatea cooperativă de consum „Furnica”, tâmplari – Polonyi Gheorghe.

Strei (Zeikfalva), atestat documentar în 1377, cunoscut pentru biserica construită în secolele XIII‐XIV. Evoluția satului este stâns legată de existența şi modernizarea drumului şi căi ferate spre Hațeg (satul fiind menționat ca fiind parte din cnezatul Hațegului) şi de evoluția Uzinelor de Fier Călan. Până în anul 1925 a făcut parte din comuna Ruși, comună inclusă în plasa Hațeg, apoi între 1925 şi 1950 a făcut parte din comuna Crișeni (plasa Hațeg). Reforma administrativă din 1950 a desființat plasele, iar comuna Crișeni a fost inclusă în raionul Hunedoara. Din 1968 este inclus în orașul Călan. În 1920, numărul de locuitori era 476. Primar – Baicu Aron, notar – Farcaș Attila, învățător – Nicula Alexe, preot paroh – Medrea Gheorghe, cârciumari – Barbu Gheorghe, proprietari de moșii – Reisenberger Ludovic (260 jugăre); Contesa Teleki Adam (1100 jugăre).

Citește și Soprana Rodica Toma și balerina Rolland (Kabat) Julieta – Maria, artistele care fac cinste orașului Călan

Strei‐Săcel (Szátsál, Strigyszacsal), atestat documentar în 1392, este situat la 1 kilometru spre nord de cartierul Călanul Nou. Din punct de vedere administrativ satul a făcut parte din comuna Streisângeorgiu până la reorganizarea administrativă din 1968, când trece la orașul Călan. În 1920, numărul de locuitori era 300. Primar – Georgescu Ioan, notar – Groza Nicolae, preot paroh – Georgescu Nicolae.

Valea Sângeorgiului (Szentgyorgyvalya, Waly), atestat documentar în anul 1392, este situat în partea de nord‐vest a orașului nou Călan. Este unul dintre cele mai mari sate din zonă. După anul 1930 se observă o tendinţă generală de scădere a numărului de locuitori, numărul locuitorilor ajungând la doar 324 în anul 2002. A făcut parte din comuna Chitid până în 1925, ca apoi să fie inclus în comuna Streisângeorgiu, până în 1968, când trece la orașul Călan. În 1920, numărul de locuitori era 640. Primar – Marinescu Moise, notar – Geza Ajtay, preot paroh – Ciocan Sebastian, cârciumari: Simionescu David, comercianți (articole mixte) – Simionescu David, fierari – Muntean Nicolae. Proprietari de moșii – Buda Geza (480 jugăre).