Secolele XX și XXI au marcat o evoluție dinamică și complexă a literaturii românești, cu o serie de poeți, prozatori, curente literare și culturale care au contribuit la diversificarea și consolidarea culturii naționale.
Secolul XX a debutat sub influența simbolismului, cu personalități de referință precum George Bacovia și Tudor Arghezi. Bacovia, cunoscut pentru poemele sale pline de melancolie și atmosferă apăsătoare, exemplul poemelor „Plumb” și „Scântei galbene”, a creat un stil inconfundabil, în timp ce Arghezi a revoluționat poezia prin limbajul său inovator și imagistica bogată, în opere precum „Flori de mucigai” și „Cărticica de seară”.
Tot în secolul XX, avântul avangardei a adus un suflu nou în literatura română. Poetul Tristan Tzara, unul dintre fondatorii mișcării Dada, și-a pus amprenta asupra scenei internaționale, promovând experimentarea și nonconformismul. În același timp, proza românească a cunoscut o perioadă de înflorire, cu autori ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, care și-au consolidat reputația prin romane ca „Baltagul”, „Ion” și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.
După cel de-al doilea război mondial, literatura românească a fost puternic influențată de comunism. În această perioadă, Marin Preda și Nichita Stănescu au reușit să se impună în ciuda limitărilor impuse de regim. Marin Preda a devenit faimos datorită romanului său „Moromeții”, care descrie viața țăranilor români în perioada interbelică și colectivizare, în timp ce Nichita Stănescu s-a remarcat prin poezia sa modernă și inovatoare, cu volume precum „O viziune a sentimentelor” și „Necuvintele”.
Tranziția către secolul XXI a adus o revitalizare a literaturii românești, marcată de o creștere a diversității tematice și stilistice. Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai cunoscuți autori contemporani, cu opere apreciate: „Levantul”, trilogia „Orbitor” ș.a, care ilustrează experimentarea literară și realismul magic.
Citește și Ovidiu Pecican: Vocea diversității culturale
Pe scena poeziei contemporane, Ana Blandiana și Cătălina Stanislav s-au afirmat ca voci importante, cu teme ce variază de la angajament civic și justiție socială, la explorarea sentimentelor intime și a identității personale. În același timp, prozatori precum Filip Florian și Gabriela Adameșteanu au adus o abordare complexă și profundă a realităților post-comuniste în romane ca: „Degete mici” și „Dimineață pierdută”.
Postmodernismul și neomodernismul au marcat evoluția poeziei și prozei românești în secolul XXI. Postmodernismul, reprezentat de autori precum Dan Sociu și Claudiu Komartin, propune o viziune ironică și auto-reflexivă asupra literaturii, în timp ce neomodernismul readuce în prim plan autenticitatea și emoția în poezie, cu poeți precum Angela Marinescu.
Feminismul și multiculturalismul sunt alte curente care au influențat poezia și proza românească în ultimele decenii. Poetele Ioana Crăciunescu și Ana Dragu explorează teme legate de gen, sexualitate și emanciparea femeilor, în timp ce scriitori precum Iulia Militaru și Radu Vancu își îmbogățesc opera cu influențe din literatura și cultura internațională.
Putem spune că evoluția poeziei și prozei românești în secolele XX și XXI a fost marcată de o diversitate de voci, curente literare și culturale, care au reflectat și au contribuit la schimbările sociale și politice ale timpului. Personalități asemeni lui George Bacovia, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu etc., au reușit să modeleze și să redefinească constant literatura română.