Podișul Hârtibaciului, subunitate a Podișului Târnavelor și a Depresiunii Transilvaniei, este cea mai întinsă formă de relief de acest tip din regiune, acoperind o suprafață impresionantă de 4.000 km2. Această expansiune generoasă oferă o multitudine de elemente de studiu privind dinamica naturală și biodiversitatea zonei.
Relieful podișului
Podișul Hârtibaciului este dominat de un relief deluros, cu altitudini variind între 749 m în est și 380 m în vest. Acest relief este format dintr-o serie de dealuri și văi înguste, cu o orientare predominantă est-vest. În nord, dealurile asimetrice adesea culminează cu suprafețe plane, cu înclinări ușoare, formate în urma evoluției geologice mio-pliocene și cuaternare.
Particularitățile reliefului
Fenomenul de modelare a reliefului este intensificat de prezența rocilor sedimentare predominant miocene și pannoniene. Aceste roci, constituite din gresii, marne, nisipuri și argile, favorizează procesele geomorfologice contemporane. Dinamica versanților, alternanța de strate permeabile și impermeabile și prezența două suprafețe de nivelare reprezintă repere importante în evoluția geologică a Podișului Hârtibaciului.
Riscul geomorfologic
Podișul Hârtibaciului este o zonă clasică pentru alunecări de teren, cu o diversitate mare de tipuri. Alunecările masive, denumite local “glimee”, sunt deosebit de frecvente. Dinamica accentuată a versanților și valorile parametrilor morfografici și morfometrici indică un risc geomorfologic diversificat, dependent de condițiile naturale actuale.
Biodiversitatea și utilizarea terenurilor
Datorită accesibilității dificile a versanților, utilizarea terenurilor este de multe ori restricționată la amenajarea în agroterase. Totuși, această caracteristică a modelat în mod semnificativ vegetația locală și a influențat biodiversitatea podișului. În funcție de litologia substratului, se disting două zone principale: la nord de Hârtibaciu predomină torențialitatea și eroziunea, favorizând dezvoltarea unei vegetații ierbacee, în timp ce la sud, pe formațiunile sarmațiene, alunecările de teren sunt mai frecvente, ceea ce a influențat apariția unei vegetații mai diverse.
Citește și Parcul Național Retezat – Comoră a Carpaților
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News