Expoziţia „Victor Brauner. Între oniric şi ocult” va fi deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României din 1 decembrie, ora 10.00, şi până în 30 aprilie 2024 la parterul Galeriei Naţionale.
Parte din programul managerial actual încă din anul 2016, expoziţia subliniază caracterul original, cu surse autohtone, al creaţiei lui Victor Brauner precum şi contribuţia lui la mişcarea suprarealistă de la a cărei lansare se împlinesc în anul 2024 o sută de ani.
Organizarea expoziţiei la Muzeul Naţional de Artă este un omagiu adus artistului care, la Bucureşti, în perioada interbelică, a fost unul dintre cei mai de seamă protagonişti ai mişcării de avangardă din România.
Expoziţia prezintă, prin intermediul a peste 100 de exponate, sursele iniţiale ale creaţiei artistului, provenite din spiritualitatea populară şi din sensibilitatea sa pentru ocult şi practicile ezoterice, precum şi evoluţia mijloacelor sale artistice spre o estetică suprarealistă care, prin Victor Brauner, a cunoscut noi dimensiuni de manifestare pe coordonatele oniric şi ocult.
Publicul va fi transpus în universul specific artistului printr-o scenografie spectaculoasă ce evocă universul suprarealist, având ocazia să vadă, în unele cazuri pentru prima dată, un material expoziţional format din: lucrări de pictură şi grafică de la Muzeul Naţional de Artă al României, Musée national d’art moderne – Centre Pompidou, Musée d’Art moderne et contemporain de Saint-Etienne Métropole, Musée d’Art moderne et contemporain de Strasbourg, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea şi din colecţiile particulare Octavian Brândeu, Gheorghe Burtea, Béatrix şi Christian Derveloy, Damian Florea, Adrian Năstase, Andrei Năstase, Mihnea Năstase, Cristinel Popa, Jean-Michel Runacher, Anca Vlad, cărţi cu caracter ezoteric şi ziare de epocă, reviste de avangardă şi cărţi ilustrate de artist de la Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, documente inedite provenind de la Arhivele Naţionale ale României, obiecte etnografice, fotografii şi filme documentare din perioada interbelică provenind de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.
Citește și Cea mai veche ie din România va fi expusă la Art Safari
În expoziţie va fi proiectată secţiunea „Les illuminations successives” din filmul „Victor Brauner – Le grand illuminateur totémique” (2014) în regia lui Fabrice Maze.
Expoziţia „Victor Brauner. Între oniric şi ocult” este un proiect conceput şi coordonat de Călin-Alexiu Stegerean şi dezvoltat împreună cu o echipă formată din Costina Anghel, conservator, dr. Patricia Bădulescu, muzeograf, Miruna Moraru, muzeograf şi drd. Ileana Mitu, responsabil de comunicare.
Victor Brauner s-a născut în anul 1903 la Piatra Neamţ unde familia sa a trăit până în anul 1913. După un periplu la Viena şi Brăila, în anul 1918 familia se stabileşte la Bucureşti unde Victor va urma cursurile Şcolii de arte frumoase din 1919 până în 1921. În anul 1923 ia contact cu mişcarea avangardistă devenind colaborator al celor mai importante reviste de avangardă: Contimporanul, Punct, Integral, Unu, Urmuz etc. şi ia parte la cele mai importante expoziţii ale grupului de avangardă alături de Marcel Iancu, M.H. Maxy, Hans Mattis-Teutsch, Miliţa Petraşcu etc. Împreună cu Ilarie Voronca creează revista dadaisto-futuristo-constructivistă 74 HP. După câteva încercări de a se integra mediului artistic parizian, în anul 1932 aderă la mişcarea suprarealistă condusă de Andre Breton şi participă la mai multe expoziţii ale grupului. În anul 1938 se va stabili la Paris, fără să mai revină vreodată în România, traversând apoi cu mari dificultăţi perioada celui de al Doilea Război Mondial. În perioada postbelică cunoaşte un succes ascendent în Europa şi Statele Unite. S-a stins din viaţă în anul 1966 recunoscut ca un reprezentat prestigios al suprarealismului.
MNAR deţine un număr de opt lucrări de pictură şi două de grafică ale artistului Victor Brauner, printre care „Fata şi floarea” [61 x 47cm] donată la începutul anului 2023 de către Mircea Barzuca.